rupturi regenerabile din constiinta

poze 3 (georgiana)

2009-05-29T20:51:00.005+03:00

poze 2 (ana)

2009-05-29T20:17:00.005+03:00

poze

2009-05-29T20:03:00.006+03:00

twilight

2009-04-16T19:45:00.004+03:00

da, tocmai am terminat de vazut filmu'. nu, nu sunt o fanatica, e prima oara cand il vad. eram curioasa. de ce abia cum? pt ca am asteptat sa apara dvdripu, sa ma uit si io , vorba aia, la ceva decent.

a fost ok. de fapt, inca e ok. e un film cu efecte speciale dragute, poveste tipica de dragosteala cronica teenagers like, putina magie si asta e. lucrat, bibilit, in ansamblu ok. un film pe care il vizioneaza domnite de 14-17 ani care stau sambata seara acasa, in chiloti, mancand ciocolata si aflandu'se in pericol iminent de bosumflare. e ok. e ok si daca te uiti a doua oara la el, dupa juma de an, in aceeasi ipostaza poate, ca sa'ti reamintesti actorul acela dragalas.

de ce ai face o obsesie pt filmul asta? am inteles, obsesii sunt intotdeauna. esti bebe si faci obsesii pt tzatza lu mama sau suzeta (tot de la mama), la 7 ani nu te desparti de papusa ta cindy, pe la 11-12 ai deja o intreaga colectie de postere cu rbd. femeile adulte au si ele fixurile lor, unele cu retete de ciorbe, cand inca mai cocheteaza cu statutul de proaspata gospodina, altele, mai resemnate, cu flori de apartament sau cine mai stie ce. a doua jumatate a secolului trecut a fost consumata de marilyn monroe, elvis, pe aripile vantului, muzica disco... noul mileniu a inceput cu harry potter, tokio hotel. acum e twilight. intotdeauna trebuie sa se afle ceva pe val. nu am chef sa teoretizez nevoile astea dubioase ale omului. asa ca revin la film.

hai sa punctam apogeele adolescentine: scenariu siropos, dragoste imposibila facuta totusi posibila, ca asa e ea, dragostea, cum le invinge ea pe toate, actor principal ce provoaca hiperactivitatea glandelor salivare privitoarelor de sex opus (sau, mai stii?), exploatare intensa a mitului vampirului, tipica poveste a fetei noi in liceu, de care se indragosteste barbatul bine, totul incoronat cu multe fatalisme. ok, da ce'i cu pielea omului care straluceste? vrei sa'ti faci personaju sa iasa in lumina fara sa se transforme in cenusa, fa'l coios ca Lestat sau orice altceva, nu'l face un ghei ce straluceste in mod pitzipongesc. e prea mult. si fata aia trebuia sa mai rada si ea putin, prea e tensionata tot filmu. e doar o tanara, sa se mai bucure si ea de dragoste, altfel nu observa nimeni ca o simte. bine, nu'i o tragedie, insa cam asta m'a deranjat pe mine la ochi, in rest totu bine. nu voi zice ca e super mega tare pt ca nu e. nici ca e naspa doar din dispret pt fanatismul exagerat, pt ca iara nu e. e un film dragut. mai de consum asa.

P.S. : ceva frumos voi scrie altadata. :D

ce merita si ce nu?

2009-04-16T00:48:00.004+03:00

sunt momente in care te trezesti brusc la realitate, de cele mai multe ori deja in toiul unei actiuni, pe care o vedeai in prealabil una de o anume importanta. acum ai un fel de revelatie care te face sa te intrebi, pe buna dreptate uneori, ce dracu faci acolo in cafeneaua aia, langa prietena aia a ta care abia leaga doua cuvinte, sau ce dracu cauti in patul tipului aluia si de ce dracu ti'ai pierdut tu noaptea si o parte din tine cu si pentru el? te uiti in jur si ajungi la concluzia ca te compromiti, dracu stie pentru ce. si atunci vine: te compromiti pt ca iti e prea sila sa schimbi lucrurile.

oamenii se vad din cand in cand goi, si nu le place ce vad. studiaza'te atent. dar oricum nu vei fi niciodata obiectiv. oricat ai incerca. si atunci cum mama naibii iti dai seama ce e important si ce nu? ce merita si ce nu? faci o medie sau ce?

n'am mai scris de ceva vreme. mi'e dor sa scriu. o sa scriu maine ceva frumos. sau poimaine. sau poate in seara asta mai tarziu.

:)) cum dracu eu chiar cred ca imi pot programa asa toate cele? am luat'o razna asa putin... si de ce? pentru ca am ajuns la numarul 3. si creste. :D

cum e sa nu poti sa ignori

2009-03-15T22:30:00.002+02:00

de cate ori nu am zis eu de maine o sa fac lucrurile altfel... de atatea ori am mintit si de atatea ori am fost sincera. de atatea ori am fost fraiera si naiva.

daca ma uit astazi in spate vad 17 ani care m'au imbatranit atat de tare...

daca ma uit acum in spate te vad pe tine. ii vad pe toti, stii? si toti au lasat o taietura adanca in sufletul meu. pana si vecinul de palier. pentru ca nu reusesc sa raman indiferenta la nimic, la nicio fiinta cu care iau contact. si e al dracu de dureros, mai ales cand incerc sa raman indiferenta. pentru ca la un moment dat clachez si e prea tarziu...

te rog invata'ma sa musc, sa zgarii, sa sfasii, sa urlu, sa privesc taios, sa palmuiesc, sa lovesc, sa lupt pentru ceea ce stiu ca nu'mi ramane indiferent... te rog...

te rog spune'mi macar tu ca nu e prea tarziu... te rog...

How to dance feetless

2009-03-14T23:18:00.005+02:00

I: - Stop yelling!

R: - Ok! You don’t need to yell too!

I (surprised of R’s burst): - Oh, well, that was just because you yelled first and you had no intention to stop.

R: - And I yelled because…

I (smiling conciliatory): - Stop! Stop! Don’t tell me, I don’t want to know, I don’t want to start arguing again.

R (growing angry): - What do you mean? That I don’t know how to have a normal conversation without arguing? Is that what you wanted to say?

I: - Oh no, not at all! Really, I’m sorry.

R: - Yeah, good! Good…

I: - Uhmm… you should apologize too!

R: - Uhmm… Why?

I: - Because I’ve said I’m sorry. So it’ll be nice and polite if you say too.

R (speeding up his words): - What? Oh no, no way! I nave no need of apologizing. You’re the one who said those stupid impossible things. You’re the one who started that mess, keep saying we’re both as much real as we are an illusion. Did you expect me to believe all that crap you’ve been mumbling ‘till now about us being related somehow, depending on each other and stuff? Come on!

I (increasing his voice): - CRAP?? Oh, so I’ve been mumbling crap? Ha! You’re the one who denied the true spiritual values of the human kind, the individual potential. God! Just when I thought we’ve understood each other. You are so stubborn!

R: - Now I’m stubborn? Look who’s talking! The looney!

I: - Oh my God! Here we go again…

Before. I don’t know how long before. Nobody knows. There’s no time and space, only the spotted mind and its spotless reflection in the mirror. There’s no dark or light; it could last a second or as long as the Universe. Nobody knows. There’s only the spotted mind and its spotless reflection in the mirror.

Scene one:

(I is happy, in a good temper, and he’s trying to cheer R up. But R remains grumpy. The dialogue goes on in a childish way.)

I: - Hello!

R: - Oh, hi…

I: - Can I come closer?

R: - Yeah, whatever…

I: - Uhmm… how are you?

R: - …around…

I: - Uhmm… I was thinking about how much I’d like an ice cream right now. With cherry topping. It’s my favourite, you know.

R: - I don’t.

I: - Of course you didn’t know! Yes, of course not. I just said that. Yeah, I just said thet because I’d like a cherry ice cream very much.

R (careless): - Well, as you can see, I don’t have one for you.

I: - I know that, but thinking about what I like makes me feel better. What do you think about?

R: - Nothing.

I: - How can you think about nothing?

R: - … ?!

I (stimulated by R’s silence): - Oh, I could never stay not doing anything, without having anything on my mind. Hundreds of ideas, crazy ideas keep running in and out of my head, as in a circle.(speeding up his words) I always think about something, you know, it is just how I am and I can’t stop it. I sometimes get tired and exhausted but I start wondering about a lot of beautiful, nice things like cherry ice cream, for example, or Superman and his powers, or the rainbow… Have you ever asked yourself where the rainbow goes or where it comes from?

R (pretty annoyed): - No, I haven’t.

I: - Uhmm… you’re not quite a chatter box, are you?

R: - Uhmm… you’re not quite well-educated, are you?

I: - Oh… I’m sorry if I’ve been rude. That was not my intention. I just wanted to chat with you, and I thought you’d like it too. I’ll leave you alone. I’m sorry…

Scene two:

R (After a while, feeling guilty and wishing to have a conversation with someone… with anyone): - Hey! Come back here. Let’s start over!

I (blinking happily): - Ok! Uhmm… Hello!

R: - Hi!

I: - I was thinking of the cherry ice cream. Do you like cherry ice cream?

R: - Yeah... (although very close to get out of his mind). I like cherry ice cream.

I: - Good! Good! Now, close your eyes and imagine that you are eating one. Keep your eyes closed and just feel its taste. Isn’t it delicious? I can taste it too.

R: - Oh stop it, this is embarrassing. What good to imagine that I’m eating a cherry ice cream? I’m not even hungry. I can’t feel hunger, or thirst, or anything else.

I (innocently rising his eyebrows): - But I can taste the sweet sourish cherry ice cream…

R (pissed of): - No you can’t! We have nothing here. There is nothing to feel. We’re trapped here. Just ourselves.

I (courageous): - Of course there’s something to feel. Our feelings are priceless. You’re right, we’re alone but we’re complete. We’ve got all we need right here (he said, showing his head with his right hand). I have all I need inside me.

R: - You’re insane. Go away from me, you’re mad.

I: - Ok! Let me be the mad man and you’ll be the sad one who can’t feel the sweet-sourish taste of a cherry ice cream.

Scene three:

I (again, after a while): - So what if we’re trapped here?

R: - “So what if” ?! How can you say that? Jesus! We’re standing here for… for… I don’t even know for how long. I don’t know if it’s day or night. I’ve lost the time order. I’ve lost the contact with the Outside, I’ve lost my senses: I’ve lost myself.

I: - You care that much for the Outside?

R: - Of course. Somewhere outside I have everything I care for.

I: - Is it about all you have? How about all you are?

R: - What about me?? I’m here, away from all that, not even knowing how far. I am what I have, and now I tend to become nothing because I have nothing left.

I: - No! You are not defined by the outward. It’s nothing else then a perspective of the you inside, and you can always change that perspective. You have the ability to let that which doesn’t matter truly slide. Because you’re not your job; you’re not your friends opinion; you’re not the car you drive; you’re not the clothes you drive; you’re not the contents of your wallet; you’re not an amount of things you own! All that are nothing more than a bit of the great explosion of your identity, and you have it under control as long as you are aware of your power. You are on the higher level of evolution, you tend of an ideal form of existence, to perfection, not to annihilation. Maybe self-annihilation, but this is another story. Anyway, it’s madness to say you tend to nothing.

R: - In these circumstances, it’s madness to say I don’t! Look at me. Look at yourself. Do you feel alive? Oh, you do! How can you? What’s your purpose here? What’s the man’s purpose? To create. You’ve been talking about evolution, but how can you evolve in loneliness? People are made to live, to fight and eventually to die, but they do it together. Life itself needs a purpose, otherwise it becomes useless and you fall into decay. What life is if not a race for supremacy? How can you push your limits if you don’t have anyone to compare with? We define ourselves by reference to our kind. Isn’t the big “I” that is supreme, but is the big “We”, and you, and I, are just small parts of the whole, almost indestructible “We”.

I: - Together we become a community, a greater weapon to win the greater good, or the greater decay, it depends on each other. But also we are, as individual, defined by unique features. And we are actually alone all the time and we are complete as we are. The whole “We” can’t work properly without the very smallest piece. The power is found in each other equally, so you can even turn over the world. Time becomes just a sand glass which waits for you to turn it upside down. Space becomes nothing more than a common dimension for us to keep in touch. And everything else is just a perspective of yours: just like that cherry ice cream. Or like me. Even I’m what you want me to be.

R (cynical): - Oh, believe me, I never asked for a looney!

I: - I guess you did, as long I’m here though, ain’t I? Take a minute and think: I’m all that you’ve never been, all that you’re afraid to be, you wished to be but you couldn’t, for many reasons. Just think! Because in the end, I’m nothing else but… you!

R (increasing his voice): - No you’re not!

I: - Actually I’m your reflection. Look deep through yourself and you’ll see me. Pass through your fear. Dare to be different! Dare to change!

R (keep increasing his voice): - Stop talking!

I: - Stop yelling!

R: - Ok! You don’t need to yell too!

I: - Oh, well, that was just because you yelled first and you had no intention to stop.

R: - And I yelled because…

[pentru ca am mintea in suflet si sufletul in minte...]

Pe ce ne dam banii?

2009-03-14T18:25:00.005+02:00

Mi'a placut intotdeauna sa cred ca romanii sunt un soi de oameni inteligenti. Si culti. Si inca mai cred ca, in comparatie cu occidentalii, ne tinem inca binisor la acest capitol. Insa nu stiu cat ne mai tine si pe noi, o parte insemnata din generatia tanara nu mai da doi bani pe cultura. Pseudointelectualismul e un curent ce ne strabate din ce in ce mai des si il simtim peste tot, si nu stiu care dintre cele doua situatii e mai decadenta. Occidentul, desi cu orizonturi largi si viziuni noi, moderne, vine la pachet cu o pseudocultura care intoxica si ia locul unui real interes. Suntem atat de grabiti, atat de grabiti...

Vrem sa crestem mari cat mai repede, sa experimentam cat mai repede si cat mai mult, sa ni se dea dreptate si sa ne asiguram ca toata lumea e constienta de cat de atotstiutori suntem noi. Ne pierdem interesul. Tot ce ramane in picioare e puterea banului si influenta lui asupra noastra. Ne dorim sa avem si atat. Si cand te gandesti ca toata placerea sta in greutatea drumului pana acolo...

Am dat peste scrisoarea lui Tudor. Nu stiu cati au citit-o, nu stiu cati au inteles, nu stiu cati au aprobat, nu stiu cati au acceptat si nu stiu pe cati a influentat. Mama imi spunea odata ca "sistemul ne vrea prosti". Nu intelegeam eu prea bine ce spunea ea acolo, insa mi se parea extrem de neadevarat. Cum sa promovezi ma nene incultura? Si, mai important, de ce ai face asta? Dar democratia asta, haosul actual ne indoctrineaza poate mai mult decat un sistem totalitar. Cand toti gandesc la fel ii poti manevra usor, ca pe o turma. Mai ales cand gandesc prost.

De fapt... cine iti poate spune cum sa gandesti? Cine are acest drept? Ia vezi, incearca omule de gandeste singur, poate chiar ajunge sa-ti placa. Poate nu-i nevoie sa-ti spuna unul si altul cum sa-ti castigi o paine, castigand vile pe urma ta si a ignorantei tale.

Vroiam de ceva vreme sa vorbesc despre anticariatele in aer liber de la universitate. Imi pusesem in gand sa le fotografiez odata, si asteptam de cateva saptamani momentul. O sa revin cu unele saptamana viitoare. Cartile sunt intr-o stare cat de cat buna. Unele aproape noi. Nu e o rusine sa-ti iei carti vechi, daca nu-ti permiti sa ti le cumperi din librarie. Si, if you ask me, nici nu se merita. Il gasesti pe Faulkner si pe Dostoievski la 10 lei. Hai ca se merita. Si se poate.

it is to be seen

2009-02-28T00:09:00.003+02:00

un ghemotoc mare mare de sentimente, unele alterate altele proaspete. unele crude, altele coapte. unele optimiste altele pesimiste. unele imi soptesc "va fi bine", altele imi urla "o sa vezi tu pe dracu". unele imi pun comprese cu apa rece pe nervii incinsi la maximum, altele stau intr'un colt savurand succesul. unele ma destind, altele ma indoctrineaza cu prejudecati. unele rad, altele plang. unele ma fac sa rad, altele sa plang. unele danseaza, altele nu stiu sa danseze. altele nu vor sa invete sa danseze.

ei las' ca le fac eu pe toate maine sa danseze!

si baietii plang cateodata

2009-02-23T02:15:00.008+02:00

ma simt dirtty and back into my old rags.. again. de fiecare data cad de undeva de sus. cred ca imi place sa ma urc singura la cer. i'm really good at. yeah, finally something i'm good at. sa'mi provoc singura stari de euforie temporara, pentru ca apoi sa cad. si tot timpul traiesc acele cateva momente, in my climbing, in care cred ca de data asta e real.

pentru mine tot timpul va exista un "tu". sunt unici cu totii si totusi la fel. toti imi produc aceeasi stare si totusi it feels different. ieri a fost el, astazi esti tu, maine va fi un alt el. am mintit de fiecare data si am fost mintita. you think you're special? you're wrong and right at the same time.

"de ce ne atasam de fiecare data tocmai de cei pentru care nu simtim nimic?"dragostea tinde sa se confunde cu senzatia de atasare... comoditate si confort. am fost fericita cu tine atunci dar stiu foarte bine ca nu ma voi lasa sa fiu fericita si mai tarziu. tu nu ai fi in niciun caz fericit alaturi de mine. it's something i can't stand. nu te pot face fericit. i can't afford that much. tu da.

tu da...

i got back into my old rags. nu stiu sa fiu altfel. nu pot sa fiu domnisoara ta in pantofi de catifea albastra si bluza vaporoasa de in. dar imi place sa stiu ca exista cineva care poate fi.

eu ma simt bine in adidasi. cu parul scurt si ciufulit. nu ma simt bine tot timpul, uneori doar ma mint ca ma simt bine, insa altfel chiar nu m'as simti bine. stii ce e funny? ca sunt doar o fetita mica si naiva care simte si atat. ma incurc asa in cuvinte si iti explic si tu nu intelegi si zici mereu ca sunt oleaca dusa. toti au zis in felul lor ca sunt dusa. si nu'i condamn.

simt ceva ce tu nu poti sa simti. si nu vei simti niciodata asa ceva. si asta ma face de fapt sa ma simt fericita. ceea ce simt, nu faptul ca nu simti si tu impreuna cu mine. asta doar ma face sa fiu dusa. si asta ma face sa ma simt jalnic... dar e bine pentru ca apreciez rasul mai mult decat tine. si plang mai bine ca tine. pacat ca nu o sa vezi...

c'est moi qui dit non, aujourd'hui

2009-02-22T12:51:00.004+02:00

iesi!! iesi afara! get the fuck out! now! i said now!!

te'am crezut puternic... yeah, aproape a tinut your little lie! aproape.

adanc in mintea ta stii ca nu esti puternic... ma poti minti pe mine dar pe tine nu. too bad for you...

imi pare rau pentru tine in unele momente, imi e mila. ai pierdut atat de josnic...

n'am dormit de ceva vreme omule... i screamed and i yelled and i've been trembling and sweating. and i've been afraid. now..i just feel sorry for you.

but no more mrs nice girl. Get the fuck out!!

esti acolo... te vad toti... si el te vede... candva ti'a zis sa pleci dar ai ramas prin frica mea. toti ti'au zis sa pleci dar ai ramas mereu prin frica mea. abia acum, cand nu'ti mai zice nimeni sa pleci indraznesc eu. so please, mr. "perfect guy", leave.

you're powerless now...

- ripit pe the cranberries - pretty , poate te consoleaza cu ceva... -

femei, femei... e plina lumea de nebune..

2009-02-15T14:04:00.003+02:00

Creaturi ciudate, femeile!

Imi plac femeile. Imi place ca se inchid uneori in universul lor si tare dibaci trebuie sa fii sa le scoti de acolo. Poate sa ai chiar tenta de magician. Dar daca esti intr'adevar dibaci, nu'ti pierzi vremea incercand sa le scoti afara, intri tu dupa ele. Odata intrat, trecut prin chinurile incercarilor, prin frumusetea lor, o sa iti doresti sa iesi. In trei ani sau mai putin. De nu, o sa te inchizi in propriul tau univers, inauntrul universului ei, sau o sa inceapa a curge cu lume in universul ei.

Dar femeile sunt incredibile. Sunt atat de diferite intre ele. Nu vei gasi doua femei la fel. Nu le poti cunoaste. Sunt copilaroase cu pretentie de mature. Si mature cu pretentie de copilaroase. Rad si plang si nu'ti dai seama de ce se intampla asta, si nu le poti gasi vreun rost. Sunt in stare sa te dea peste cap si sa'ti demonstreze ca toate credintele tale de pana acum nu au niciun rost, pentru ca tot ele sa'ti demonstreze ca de fapt sunt corecte dar tu nu le meriti pentru ca te poti lepada atat de usor. Femeile te fac sa razi fara sa'ti dai seama de ce. Te fac sa'ti pironesti privirea intr'un loc cu orele fara sa'ti dai seama de ce. Femeile sunt caramida cu care iti construiesti visele. Ele sunt cele care se gandesc intens la nimicuri si trec pe langa lucruri importante fara sa clipeasca. Femeile au par matasos, si picioare frumoase, si umeri albi , si sani, si buze frumoase, si spate arcuit. Si te indeamna... toate te indeamna.

Sunt chiar dragalase ele asa.

Au insa cateva mici probleme.

Sunt rotunde. Nu, nu fizic, psihicul lor este sferic. O sa dezamagesc acum barbatii misogini care au trait in minciuna crezand ca femeile au mintea in colturi. Nici pe departe dragii mei, nici pe departe. Fiecare gand al femeii dezvolta un altul, mai ambiguu, iar acesta la randul sau si mai ambiguu, si istoria continua, si se nasc intrebari in capul femeii care nu'si gasesc raspuns decat in capul ei, in cazurile fericite in care un raspuns este gasit. In caz contrar, mintea ai fabrica alte si alte intrebari care duc in acelasi loc. Ea nu'ti poate explica in doua cuvinte ca laptele este alb. Iti va spune ca, in mod cert, nu este negru. Si parca nici verde. Si nici albastru. Nu are dungi. Sau carouri. Nici floricele, desi sunt in trend. Chiar asa, de ce nu are floricele? Mda... Pai nu, nu e nici roz, desi ar fi dragut... Parca are insa o tenta de galbui din cand in cand, laptele ala. Dar in principiu e..alb!

Femeile sunt dificile, vaste, complexe, mecanismul lor e simplu insa incredibil de incalcit. Partea nasoala e ca nici ele nu se inteleg. Practic, tu nici nu are rost sa te mai chinui sa pricepi ceva. Nu o sa reusesti. Fug intotdeauna de ceea ce isi doresc cu adevarat. Le cheama adeseori "Nu", desi emana "Da" din toti porii. Asteapta de la tine sa le demonstrezi de mii de ori ca le meriti dragostea, sau atentia, sau orice altceva, pentru ca in final sa'ti spuna "Stiam eu ca nu'ti pasa". Isi fac un hobby din fabricatul migrenelor tale. Si ele chiar au impresia ca merita, doar pentru singurul fapt ca le fac sa dispara in modul lor inocent si fermecator. O femeie va fugi in partea opusa dorintelor ei, fiind convinsa ca merita efortul de a fi ajunsa din urma de dorinta ei.

Later edit: nu stiu ce dracu am scris mai sus, dar in principiu sunt oleaca misogina din cand in cand. Iar in restul timpului sunt feminista. :))

15 minute dupa...

2009-02-10T16:44:00.007+02:00

Pai hai sa incepem optimist, si sa lasam pesimismul pentru sfarsit, asa cum obisnuiesc eu :) Tocmai ce am terminat de vizionat un film misto, de fapt oarecum misto, d'asta siropos care te face sa ai fluturi in stomac 15 minute dupa (d'astaa ma si grabesc sa scriu repede postul, ca altfel se duce magia..).

Nu va spun cum s'a numit... o sa inchid si muzica ce imi distrage gandurile... o sa'mi dau voie sa zambesc putin la gandul ca reincep sa am visele alea frumoase in care ne plimbam de mana pe plaja. Dar deja trece efectul celor 15 minute... cred ca in timp am obtinut o oarecare imunitate, cele 15 minute nici macar nu mai sunt 15, si asta ma infurie!!

O sa fac candva o lista cu toate filmele care iti ofera cele 15 minute de dupa :)) insa nu acum, presimt ca as omite cateva. Sunt filmele alea care iti lasa o portita spre varianta credibila ca dragostea si romantismul merg mana'n mana, ca exista si undeva acolo te asteapta soulmate'u tau. Te fac sa iti suni prietenele si sa tragi o barfa despre marea ta iubire din copilarie, sa iti amintesti cati butterflies ce incercau sa evadeze din stomacul tau suprapopulat ai inghitit la loc, sa iti amintesti cate sperante s'au naruit in tine cand baiatul cu 10 ani mai mare ti'a spus sincer ca esti doar un copil, sa iti amintesti cum credeai ca nu te vei mai indragosti niciodata... Sau, in acele mirifice 15 minute de dupa, iti suni iubitul, sau cel mai bun prieten, si ii vorbesti pe cel mai copilaresc ton posibil, de undeva dintre perne si asternuturi, alintandu'te toata.

Pacat ca cele 15 minute se termina intr'un final, si cel mai probabil persoana de la celalalt capat al firului nu imparte cu tine zambetul si sclipirea irisului, asa ca o sa inchizi telefonul bosumflata zicandu'ti ca lumea e nesuferita si promitandu'ti pentru a mia oara ca nu te vei mai uita la asemenea filme!

cortina refuza sa cada

2009-02-08T03:03:00.006+02:00

...ai face vreodata ceva care sa ma raneasca ai putea sa ma ranesti bineinteles ca ai putea dar mai lasa'ma putin sa cred ca nu nu ma trezi acum a inceput sa imi placa sa visez in visul meu nu pleci de fapt daca ma uit atent se repeta aceeasi scena cu sarutul nostru over and over eu nu observ mi se pare de fiecare data altfel descopar de fiecare data ceva nou si stii ca nu il cred pe oscar wilde care a spus ca prima experienta e cea mai importanta iar restul nu sunt decat repetari ale aceleiasi actiuni dar tu il crezi pentru ca ti se pare un geniu eu invat te invat pe tine si stii nu exista sfarsit ci doar inceput si continuare paradoxal imi e frica de sfarsit imi e frica imi e frica

in visul meu nu imi e frica de nimic pentru ca esti tu cu mine imi place cand esti cu mine desi esti asa ca o utopie uneori ma faci sa vreau sa plec stiu ca nu pot sa plec sunt slaba nu mai profita de asta dar nu te poti abtine o sa ma storci de vlaga energia mea e in tine acum vreau sa ai grija de mine o sa ai grija de mine sper sa ai grija de mine

vii sa vii eu te astept

sa imi aduci o sticla de cola cand vii stii ca nu imi place berea e amara ma pisca de limba stii ca ma stramb de fiecare data cand beau bere uneori vreau sa beau asa sa ma betivanesc bine oare ti'ar placea nu stiu nu cred ca imi pasa daca ti'ar placea nu ma simt eu bine nu imi place sa beau stii ca toate au un inceput eu nu cred ca euforia indusa e atat de sublima dar na tie iti place eu simt extaz prin toti porii mei lucizi si e minunat sunt numai eu si sunt si nu sunt stapana pe mine sunt roaba propriei mele minti nu e ceva atat de safe dar simt o putere convulsiva trecandu'mi prin vene ma simt atat de plina de mine ciudat nu imi dau seama daca e din pricina ta sau sunt doar eu cred ca sunt doar eu i felt it before dar acum e mult mai intens e mai intens pe zi ce trece uneori te vreau acolo alteori imi e rusine de tine imi e teama de tine vreau sa pleci si vreau sa ramai imi e teama de multe lucruri singurul lucru de care nu ma tem e chiar teama mea stiu ca pot trece prin ea uneori doar ma simt asa de bine e uman sa simt frica ti'am zis ca imi fac rau singura uneori si frica e unul din sentimentele pe care le chem atunci cand ma simt singura ma apropie frica m'a apropiat de tine mai tii minte clipele alea poate le'ai uitat poti sa uiti poti sa fi fericit esti fericit oare eu nu sunt mereu acum insa sunt inspir adanc si inchid ochi si las capul pe spate si sunt fericita vad o fetita blonda cu gurita murdara si cu jucariile murdare si cu manutele murdare cu nasucul ars de soare si cu ochii razand si atunci sunt fericita nu vreau sa mai deschid ochii miros caise si ciresii infloriti miros soare ma inunda rasul simt gustul vantului imi usuca narile nu mai aud nimic te rog nu ma trezi te implor nu

nu'i nimic pot oricand sa inchid ochii la loc si sa gust vantul e greu sa te opresti dar acum e confortabil ai asa brate moi imi place sa ma tii in brate ai buze moi pot sa'mi gasesc fericirea in mii de moduri majoritatea implica o parte din mine data in avans nu am rabdare sa'mi primesc bucatile inapoi imi suna in urechi rasul tau ironic dar nu am rabdare sa'mi gasesc fericirea uneori ma gandesc asa la tine si ma intorc speriata sa vad daca inca ma mai tii in brate de ce te indepartezi vino inapoi unde ma chemi ai ochi asa de patrunzatori vreau sa te urmez si nu mi'e frica dar te rog vino si ia'ma nu ma lasa singura esti din ce in ce mai rece bratele tale sunt reci simt cum imi ingheata sangele in vene mainile tremura vinetii unde pleci vino ramai cu mine asteapta'ma esti o iluzie nici macar nu te pot imbratisa esti o iluzie groaznic de rece incerci sa ma sperii intelege ca frica mea o poti induce doar prin mine nu te grabi sa ma faci sclava ta ca ai sa pierzi ai rabdare lasa'ma sa ma afund singura in abis

ai doar rabdare rabdare rabdare...

nu te mai cred

2009-02-05T23:25:00.002+02:00

Daca o sa te intreb care este cel mai inaltator dintre toate sentimentele ce vei raspunde?

"Iubirea", mi'ai raspunde, poate.

Te inseli.

Astenie prematura

2009-01-29T19:30:00.002+02:00

Cred ca da. De fapt asa simt. Simt ca a venit nenorocita asta de primavara prematur. Ma incearca o iritatie grozava a intregului organism. Ca o astenie de primavara. Mi se incolacesc mii de ganduri diferite in cap acum si nu stiu pe care sa il exprim mai repede. Bine, asta e ceva ordinar, stiu.

Hai sa incerc sa incep cu inceputul. Ma simt rau. Al dracului de rau. Ma simt cum te simti tu cand bei apa rece in timp ce ai o mandrete de inflamatie a gatului. Sau ca atunci cand te urzici. Sau ca atunci cand iti ingheata picioarele. Cand e mocirla. Si ger. Si poate si ploua. Si lumea e toata gri. Si stii ca nici acasa nu mai e ce'a fost odata. Si stii ca nu are cine sa iti faca un ceai fierbinte sau o cafea, fie ea si amara. Ma simt cum te simti tu cand te speli pe fata cu sapun si te tine pielea. Sau cand iti crapa vantul buzele. Sau cand iti ingheata urechile si cerceii inca penduleaza. Sau cand te frigi la limba dupa care mancarea devine fada, iar prin capsor iti trece sa bei ceva rece, sa neutralizezi efectul. Ma simt cum te simti tu cand e frig, si e mocirla, si esti imbracat in haine incomode, mai ai mult de mers pana acasa si nu exista mijloc de transport in comun, si te'ai taiat la deget si nu gasesti farmacia deschisa sa iti iei un plasture. Ma simt cum te simti tu cand nu te simti bine. Si nu ai chef de nimic, nici macar de lenevit. Ma simt ciudat in pielea mea.

Si starea asta dureaza de ceva vreme. Si ma irita ingrozitor si simt ca cu cat incerc sa ies din starea asta cu atat ma afund mai rau in ea. Mai devreme imi inghetasera picioarele si eram nervoasa. Tot ce imi doream era sa enervez si eu pe cineva, sa le dau peste nas nesimtitilor, sa stau la caldura, sa beau un ceai sau o cafea fara sa ma frig la limba. Sa ma relaxez. Guess what? Asta fac acum. And guess what again? Ma irita ca dracu. Imi dau seama ca nu trebuia sa imi vars nervii aiurea pe nimeni. Vreau sa fac un dus rece. Vreau sa mananc o ciocolata. Ce ma opreste? Mi'e groaznic de lene. Insa simt nevoia sa fac ceva.

Ma simt murdara. Si departe de toate idealurile mele. Mai departe ca niciodata dealtfel, pentru ca de ceva vreme incep sa ma analizez si sa constat nu cu usurinta si placere ca am nevoie de mai multa cultura. Am nevoie de spatiu. De libertate. De aer. Mult aer. Si am nevoie de tine. Desi urasc sa spun asta, chiar am nevoie. Simt ca nu mai fac fata singura si tu stai acolo observand ce fac eu fara sa te sinchisesti sa'mi dai o mana de ajutor.

rupturi regenerabile din mine

2009-01-24T20:28:00.003+02:00

48 de ore nedormite, mult fum, multa bautura, si mai mult stres. Coardele mele nervoase intinse la maximum genereaza excitabilitate extrem de ridicata la factori diferiti. Sunt intr'o stare sensibila de latenta.

Noi, eu cu el, el cu tine. Al patrulea nici nu'si mai are locul. L'a pierdut de mult si inca nu vrea sa realizeze asta. Si de'aia va uraste pe amandoi si totusi ar omori sa fie ca voi. Ca tine si ca el. Si acum presimt ca o sa mi se faca dor de tine si guess what? Nu vreau si nu'mi place. Ma chinuie gandul asta. Ma chinui si tu si ma chinuie si el. Si mai stii ce? Ziceti voi ca nu imi pasa. Ca asa vi se pare voua ca sunt o "miserupista". Da imi pasa ma. Zau ca imi pasa. Uite acum imi pasa.Si ce rost mai are sa'mi mai pese si altadata? Aveti idee ce mult imi pasa acum? Sunteti prosti ba.

Ah, si toata invalmaseala aia de cuvinte si sentimente. Mi se ridica parul pe maini. Si stii ca mie rar mi se intampla asa ceva. Ce mai vrei ba? Ai luat o parte si mi'ai adus'o inapoi dupa o vreme dar la ce bun? Acum nu mai e a mea, e a noastra. Acum ma lasi sa ma descurc singura cu ea. Esti un las ba. Si el... ah, el! Dar nu'ti mai spun. Nu'ti mai spun, ai spus tu destule. Prostule! How could you? Era numai a noastra. Si imi pulsa prin vene. Ma facea sa mi se ridice parul pe maini. Dar ce stii tu? Stii prea putine, pentru ca si eu te'am mintit la randul meu. Si l'am mintit si pe el. Dar ce'i pasa lui? Dar tie tre sa'ti pese prostule! Ma auzi? Trebuie sa'ti pese.

Ah ce tampenie. Nu te pot conditiona pe tine, pe tine. Esti prost ba!

Si iata ca imi demonstrez mie inca o data ce ticaloasa sunt si, in aceste conditii, cand am nevoie de uitare, ma arunc cu sete asupra unui ocean de inocenta, asupra copilului ce imi reda zambetul sincer pe buze, numai el stie cum. Ma hranesc cu el si din el, din puritatea lui. Si el zambeste adorabil, are un capsor ca de lalele. Ii place sa'mi ofere inocenta lui. Si asa are din plin. Ma iubeste in felul lui... Toti ma iubiti in felul vostru, nu'i asa?

Prioritati...

2009-01-17T21:17:00.004+02:00

Vroiam sa scriu despre criza identitara, dar am abandonat ideea. O voi relua la un moment dat totusi :D

Acum mi-am amintit de o discutie intre mine si o tanara domnisoara ajunsa la venerabila etate de 16 anisori. Discutia se formase in jurul planurilor de viitor. Eu ii spun visatoare si plina de ambitii ca vreau sa dau la teatru, ea imi raspunde printr'o privire atat de cinica pe cat ii permite conditia, dezvaluindu'mi apoi cu ochi umezi si duiosi de caprioara ce iti canta colinde in ajunul Craciunului ca visul ei este sa faca coregrafie pe boxe in cluburi.

run away from me

2009-01-13T00:45:00.009+02:00

I can wrape your soul with no mercy and then my heart will cry with you when you're down, lost in the darkness pain.

te doare stiu

si pe mine ma doare poate mai tare decat te doare pe tine si o sa ma doara vesnic desi va parea ca uit pentru ca durerile mele se suprapun si atentia imi este captata de o noua durere ce nu imi lasa timp pentru cealalta

o sa te privesc si nu'ti voi da voie sa ma privesti la randu'ti pentru ca ma inhibi dar sa stii ca imi place ideea de a fi privita

sunt in stare sa te ranesc pana cand vei incepe sa ma urasti iar apoi sa regret sincer ca suferi si sa iti arat ca imi pot da si viata pentru tine si atunci ma vei rani tu pentru ca ma urasti si pentru ca nu imi poti ierta ca te'am ranit atat de crud si egoist asa cum am facut'o

sunt un cerc vicios. printre altele, realmente un cerc vicios. incep de la dulce si termin tot cu dulce, dupa ce in prealabil ai gustat tot ce iti este dat si nu iti este dat sa gusti in viata.

so run away from me, maybe you're made to taste only sweetness and nothing else.

Reiau

2009-01-11T22:58:00.012+02:00

Cateva persoane care au citit postul anterior s'au simtit oleaca indignate. Adica ce gandire e aia? Ce teoreme si ce vorbe insultatoare la adresa iubirii si a relatiilor indrug? Insinuez cumva ca barbatii si numai barbati sunt insensibili? Ca ei nu sunt capabili sa iubeasca?

Departe de mine asemenea ganduri. Nu generalizam ci doar invocam motivele pentru care o anumita parte a populatiei pastreaza o relatie. Intr'adevar, limbajul folosit e mai satiric, rautacios de'a binelea pe alocuri. Insa satira se invarte in principal in jurul ideii de singuratate pe care tinem cu orice pret sa o alungam si facem de multe ori compromisuri in relatii.

In adolescenta, regula e sa ai prieten, ca in ziua de azi e musai sa ai unul, e ca si cum ai castiga cine stie ce trofeu. Daca nu ai esti o "naspa". Nu existi. Subiectele de discutie se invart in jurul baietilor, tre' sa stii bine cu ce se mananca ( la propriu si la figurat). Nu ai experienta stai deoparte si invata de la cele mai bune in domeniu. Esti un el de 18 ani si nu ai iubita? Poti fi considerat gay in unele cazuri. Depinde de anturaj. Oricum la 18 ani de mascul tre' sa posezi masina si sigur posezi si iubita. In principiu asta e regula de aur.

Pana si sexul a ajuns un must. Nu vrei sa crezi asta inca? Nu'i nimic, multi nu vor, insa se vor lumina. Ca si ea, afirm ca societata de azi a ajuns la un nivel ingrijorator de ridicat de poligamie. Ca nu mai conteaza decat un fizic indraznet si un accept. Si de aici restul e istorie.

Nu esti "buna rau" sau nu esti mascul cu masina? Well, i'm sorry to be the one to tell you, dar nu prea ai sanse asa ridicate. Depinde ce cauti. Unii nu sunt selectivi si ce gasesc aia pastreaza, si majoritatea nu realizeaza ca accepta o relatie cu probleme pentru ca pur si simplu s'au saturat sa caute si sa fie singuri. Si in timp ajungi sa te obisnuiesti cu problemele pe care le ai, sa'ti fie chiar indispensabile. Iti zici ca altceva mai bun nu prea vei mai gasi si te consolezi la gandul ca toata lumea are probleme. Si in final ajungi sa te plafonezi, sa cedezi crizelor de gelozie si stresului si sa cazi intr'o transa din care tarziu sau niciodata nu te vei mai trezi. pentru ca da, senzatia de atasare se confunda de multe ori cu dragostea.

De ce senzatie de atasare si nu dragostea sedimentata a unui cuplu cu ani grei in spate?Pai una ca nu ai ani grei in spate, ca, asa cum spuneam, totul se invarte in jurul subiectului "dragoste si relatii". Dupa o relatie relativ de durata in care el sau ea a fost centrul lumii tale, cand messengerul si telefonul era asaltat non-stop de el/ea, cand timpul liber era petrecut in doi, cand orice activitate se impartea la doi, cand mami si tati te intrebau "ce'ti face iubirea", cand la scoala si intre prieteni se discuta numai despre sexul opus, iar cand nu se discuta, se fac corelatii, cand totul se ghideaza dupa aparente, ajungi sa iti fie teama si rusine de singuratate. Si poate tu nici nu realizezi asta. Pur si simplu asta ti se pare cursul firesc al lucrurilor.

Deja la o varsta mai inaintata incepi sa iti faci griji ca nu vei gasi pe cineva cu care sa'ti imparti restul vietii. Si aproape orice varianta este binevenita. Si asta din pricina faptului ca ne degeneram felul de a fi si personalitatea, care si asa sunt destul de subrede intr'o astfel de lume. Suntem gata sa renuntam la multe din felul nostru de a fi, suntem gata sa ne vindem pe un post de slujma mai bine platit, pentru o masina mai frumoasa ca a vecinului, pentru celebritate, pentru succes, pentru sex, pentru un nume in societate. Nu e doar o problema in relatiile amoroase, e o problema pe toate planurile. Nu mai facem compromisuri, ca in secolul XIX, pentru o rochie de dantela si manusi asortate sau un loc intr'o loja la teatru si in societatea aristocrata, ci facem compromisuri pentru un iubit incult cu masina, sambete petrecute in Bamboo si corpuri cat mai aratoase, desi fake. Personalitatile se destrama si snobismul ne roade incet si sigur, alteori chiar rapid si sigur. Iar cei ce nu se adapteaza acestei societati sunt priviti diferit. Dar devine din ce in ce mai greu sa nu te conformezi. Din ce in ce mai multi factori actioneaza asupra noastra si ne fac sa ne pierdem intergitatea morala in schimbul unor nimicuri, fara de care nu putem totusi trai.

Insa, ca sa inchei in mod optimist, daca vrei se poate. Poti sa fii tu, sa te ocupi de tine si de preocuparile tale, sa ramai original si fantezist, sa nu te degradezi spiritual si sa iti aduni de ici de colo o cultura. Ca se poate. Totul depinde de ce iti doresti. De liberul tau arbitru.

Off-topic: nu mai scriu ca mi'au inghetat mainile si tre sa invat. Recomand totusi de citit, on-topic, Albert Toffler Socul viitorului. Ah, si poza apartine lu' Spencer Tunick, interesant nene. V'am pupat.

Tu o iubesti, zici, nu?

2009-01-09T15:05:00.012+02:00

Te trezesti dimineata si iti zboara gandul la ea. Vrei sa o suni dar nu mai ai credit. Ii dai doar bip, ea te suna inapoi mereu. Nu si acum. Chiar iti respinge apelul. E la ore. Poate te duci si tu pe la scoala, pe la facultate, pe la serviciu... poate freci menta acasa. Si dupa ce iti bei cafeaua si iti fumezi monumentala tigara, nu prea mai ramane nimic de facut asa-i? Ai vrea sa faci un dus dar nu ai apa calda. Sau poate ai dar ti-e prea lene. Si in frigider cam bate vantul. Ah, uite, gata, l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior, ai gasit o sfanta activitate. Te duci in sufragerie, unde ti-a lasat mama, saraca, dimineata inainte sa plece la serviciu, o suta dă mii. Tragi pe tine, cu meticulozitate, blugii dă jmecher, cauti pe sub pat sosetele de ieri, imbraci hanoracul nespalat si te avanti in baie sa vezi rezultatul. Te privesti magulit in oglinda, incordezi putin buzele, ridici o spranceana, mimezi un poopik - doua, mai ridici o data spranceana. Apilici niste gel pe paru-ti matasos cu o miscare senzuala si controlata. Nu te grabesti. Ai timp. Ai tot timpul din lume. Ritualul acesta te transforma in barbatul fatal. Ce mai, esti bine, bine dă tot. Putin Brut completeaza tinuta ta de barbat fatal. Putin mai mult chiar. Ti-ai pus in cap sa o cuceresti pe vanzatoarea de la chioscul din colt, asta trebuie sa fie! Dar nu, nu e posibil. Tu o iubesti pe ea...

Privirea ei se pierde in reflexia adidasilor tai murdari calcand impetuos. Ca intr-un film cu Antonio Banderas, i se deruleaza imaginea ta de jos in sus, parca in reluare. Respiratia i se opreste pentru o clipa, dupa care se dezmeticeste si isi umezeste buzele. Nici nu e in stare sa te mai priveasca in ochi. Ochelarii tai de soare sunt inconvenientul. Singur numai tu din spatele lor o poti privi in voie. Esti atat de misterios pentru vanzatoarea de la chioscul din colt, ajunsa la venerabila varsta de 61 de ani, fara insa sa aiba onoarea de a cunoaste pe altcineva asemeni tie. Tu scoti din buzunarul gecii bancnota si ceri de şaij' dă mii un pachet de tigari, si daca mai ramane, si mai ramane, ceva de mancare. Doua paini si o bucata de parizer, d-ala ieftin. Important e ca ai tigari acum, ce daca sunt cumparate din banii lu măta care munceste saraca pe 6 milioane, din care jumate plateste intretinerea si jumate ti-o picura tie in fiecare dimineata pe masa din sufragerie, nestiind ca tu iti iei tigari. Dar tu nu te gandesti la asta si deci odata reajuns in casa, ramai fara activitate. Din nou. Mananci putin din parizerul ieftin, dar nu e bun. Ca e ieftin. Si te plictisesti de moarte. Si deja statul pe mess e o formalitate, iubita ti-a curatat lista si toate shukrele care iti intretineau diminetile au disparut subit. Deci te intorci trist la frecatul de menta. Dar cum si frecatul de menta te cam plictiseste, iti rasare in minte ea. Si ii dai din nou un bip, sa stie ca te gandesti la ea de cu zori. iti respinge iar si, evident, nu te suna inapoi nici de data asta. Ba ce naspa de ea ca se duce la scoala. In rest e fata buna. Dar ce sa-i faci, necazul ne loveste pe toti. Ce bine de ea ca te are pe tine. Ar trebui sa-ti fie recunoscatoare, iti zici, si odata cu gandul asta ii mai dai un bip. Trecand peste tristetea care te macina ca ea nu te mai suna odata, profiti de clipele petrecute in tihna si te gandesti tu asa in profunzime la problemele existentiale de actualitate, care evident te privesc direct. Cat de incorecta e viata asta cu unii. Cat de nedreptatit esti tu, care abia fumezi un pachet de tigari pe zi si bei un vin de doaga de la tataia de la Cucuietii din Deal. Nu ai si tu un ban de o bere cu baietii. Sa-ti scoti prietena la un cico nici atat. Iar altii au atatea si nu stiu sa profite! Stau ca prostii si isi pierd timpu' cu ochii in carti, incercand sa vrajeasca fetele cu ce vad ei scris in carti acolo. Ba si proastele alea ce mai cred. Eh, viata e greu.

Si in timp ce tu esti adancit in ganduri pline de filozofie si har, iti zbarnaie telefonul. E ea. Ah, ea! Iti spune copilarindu-se ca ii e dor de tine si ca trece pe la tine in drum spre casa, acum a iesit de la cursuri. Uite ca iti zambeste si tie soarta, ziua urmeaza sa ia o cu totul o alta intorsatura decat promitea in zori. Daca ai noroc si ea e in toane bune poate dai si tu o buca ceva. Ca esti barbat doar, cat sa mai rezisti si tu? In fine, important e ca mai vezi o moaca noua. Ca de a ta te-ai cam plictisit. Nici nu ai timp sa te adancesti din nou in ganduri despre singuratate ca ea si apare la usa. Va petreceti aproape tot restul zilei impreuna. O alinti, ii spui ca e viata ta, ca o iubesti, cand te imbeti ii zici uneori ca vrei s-o iei de nevasta. E misto cu ea. Uneori iti aduce cate o bere cand vine pe la tine. Daca ai nevoie de bani te imprumuta. Te inveseleste. Te si invata chestii. Te intelege si nu prea iti cere mai nimic. Si ce e cel mai misto e ca iti ofera afectiune. Te hraneste cu afectiunea si energia ei. Te oboseste insa cand lasa injuraturile si glumele de strada la o parte. Ea cica "vorbeste serios". Come on dude! Bah deci femeile sunt toate la fel, nu inteleg ele cum sta treaba, ca barbatii nu pot asa sa se deschida de fata cu toata lumea. Ei se adancesc in ganduri, cum spuneam, pline de filozofie si har, in singuratate. Cel mult in compania altor barbati. Ca asa e-n... profunzime. Si ea vrea sa patrunda in universul asta al vostru. Of mai fetica ma!

Da asa in rest e fata buna zici. Buna buna sau asa, mai oarecum? Adica au mascultii erectie in preajma ei sau nu? Au? Pai ce mai vrei nene? E misto asa in general, nu? Stai pe la ea, sta pe la tine. Nu prea se supara, si daca se supara reusesti tu sa o impaci. Tine la gluma, zici ca e unul din vagabontii tai. Te-ai obisnuit cu ea si ea cu tine. Faza tare e ca te accepta fara sa incerce sa te schimbe, ceea ce e convenabil pentru tine. Nici tu nu incerci sa o schimbi, nu prea te intereseaza felul ei de a fi, de fapt nici nu o cunosti asa bine. Nici nu prea te intereseaza asa prea multe despre ea. Adic, sa nu se inteleaga gresit, o iubesti mult de tot, ar fi si mai misto daca nu ar mai avea alti prieteni in afara de tine, ar fi si mai misto sa stea mereu numai cu tine, sa nu se mai bosumfle cand o lasi balta si te duci cu cate un ratat (dar ce sa faci daca alti tovarasi mai cool nu ai si tu?), sa nu se mai gandeasca ea asa la toate alea, eventual sa bea tapan si sa se apuce de fumat. Deci asa chiar ar fi femeia perfecta. Insa la ce bun sa te intereseze pe tine ce prieteni are? Sau ce carti si'a cumparat in ultima vreme? Daca nu scrie Kama Sutra pe ele oricum nu au valoare. La ce bun sa stii ce vrea sa faca cu viata ei? La ce bun sa ii stii motivele? Astea sunt problemele ei. Si oricum sunt irelevante pentru relatia voastra. Insa tu o iubesti, zici, nu?

Cat de mult o iubesti? Ai ramane cu ea daca ai castiga la loto? Ai plimba-o in dreapta ta in ferrari-u tau? Ai mai suna-o cand toate shukrele ar fi in preajma ta, dandu-ti atentie si oferindu-ti sex pe tava, asteptand niste bani in schimb? Ai continua sa o iubesti daca nu ar avea tatele alea mari si curu ala bombat? Ai continua sa o iubesti daca ar fi intr-un scaun cu rotile? Pentru ca eu cred ca tot ce poti simti e senzatie de atasare si nimic mai mult. Si pentru ca ea vede mizeria asta cu ochii goi si reci.

Christmas Eve

2008-12-24T20:16:00.004+02:00

Am gasit intr'un final cinci minute sa scriu aici. Desi e vacanta si timpul liber curge in voie, am cam evitat netul. Daca raman singura acasa mi se pare totul pustiu. Asa cum e acum, in aceste cinci minutzele de care profit ca sa scriu. Am intrat parca intr'un fel de transa a sarbatorilor, a vacantei... din pricina familiei, a cadourilor, nici nu stiu exact din pricina cui. Desi nu e nici pe departe Craciunul din povesti, ma simt asa copil, e asa de bine. Vreau sa'mi fac familia fericita. Vreau sa renunt la nazuri, la orice altceva, sa fiu doar eu si zambetul meu care se intinde pe muulti metrii patrati :D Curios, chiar functioneaza. Poate si din pricina ca am un copil langa mine. Un inger de 8 ani. Nu vreau sa ma gandesc la ce nu am..sunt prea multe. Uite deja incep sa ma gandesc. So..

So.. o sa ma duc sa imi fac o baie cu multa spuma ce miroase a scortisoara, mandarine.. O sa imi aprind multe lumanarele parfumate si o sa sting luminile. O sa miroasa in toata casa a turta dulce si portocale. O sa aprind si betisoare parfumate si o sa stam toti in lumina difuza sa mancam sarmale si dulciuri, la un pahar de vin, in zgomotul rasetelor. O sa ascultam colinde (chiar si "leru'i leeeer si iaraaa leeer" :)) ), o sa vedem niste filme, o sa cantam in jurul bradului mareee si colorat (da, la o medie de varsta de 20 ani, vom canta colinde). Si cel mai important e ca vom fi cu totii, impreuna. O sa ne simtim bine. Daaaaaa!

Ce bine e sa simti spiritul sarbatorilor!! Sarbatori fericite tuturor. Sa va simtiti cel putin la fel de bine ca mine. Aaah, simt mirosul lumanarilor si a spumei aromate, ma duc sa ma rasfat putin. Aveti grija de voi si de cei dragi. Si sper sa ninga...

Si hei... sa va aduca Moshu' tot ce va doriti!! Merry Christmas!

E frumos...

2008-12-16T17:15:00.001+02:00

Ce inseamna frumos in ziua de azi? Pentru mine frumoasa e...iubirea pe care o traiesc in fiecare zi, siguranta pe care mi-o daruieste el, si simplitatea lucrurilor pe care le fac in fiecare zi: e frumos sa dormi,desi ceasul ti-a sunat si stii ca te asteapta vecina ta sa mergeti impreuna la liceu;e frumos sa uiti sa mananci la pranz pentru ca te-ai hranit cu "dragoste" [eu nu prea uit sa mananc,dar da bine :)], e frumos sa iti suni colega de banca in fiecare dimineata sa o trezesti din somn (desi nici tu nu esti mai treaza), e frumos sa stii ca lumea te considera un om bun,chiar daca tu crezi ca lumea e rea;e frumos sa pierzi timpul...sa dormi,sa mananci,sa faci dragoste cu iubitu' si sa uiti la ce ora vin ai tai acasa,sa bei un ceai cald si sa vezi un film frumos cand afara tuna si fulgera, e frumos sa ai impresia ca esti fericit,sa crezi ca viata iti rezerva tot binele din lume,ca nicio boala nu te va atinge caci tu esti ACELA(ceva gen superman gen)!! Dar cel mai frumos e sa traiesti: sa plangi, sa te gandesti de mii de ori la acelasi lucru(pana cand iti dai seama ca nu era asa de important), sa stii ca orice ai face el tot te va iubi,sa-i simti rasuflarea plina de pasiune,sa nu stii ce vei face mai tarziu,sa astepti sa isi dea seama ca te-ai suparat, sa faci mofturi si el sa te rasfete... sa fii rasfatata... sa simti ca nu e nimic mai important ca tine pe lumea asta... sa te bucuri de primele zile de primavara stand ore in sir in parc si uitand ca a doua zi o sa te asculte la fizica... e frumos sa stii ce e frumos...frumos pot sa spun ca frumosul vine din interior...al cui interior? pai...al cui vreti voi... [andreea]

omul: autosugestia universala.

2008-12-14T20:38:00.007+02:00

Minunata si stranie fiinta omul. Unica, minunata si stranie. Ca specie si ca individ. Fiecare in felul sau. Fiecare cum poate, cum vrea si cum reuseste. Dar in general in mod involuntar. Uneori ne constientizam originalitatea, ne speriem de ea si incercam sa ne ascundem. Ne amestecam cu ceilalti incercand din rasputeri sa obtinem "efectul de turma". Desi ne dorim sa iesim in evidenta, nu ne puteam lua asupra noastra efectele consecintelor aparent negative ale unicitatii. Ne e frica.

Suntem singurele creatii irelative ale istoriei. Sau cel putin singurii care avem capacitatea de a iesi din previzibilitate. Totul in jurul nostru se comporta ca o plastilina, ca un modelino pe care desenam in copilarie ochi colorati de colvn si lipeam ciucuri colorati de lana in loc de o podoaba capilara autentica. Pana si circumstantele in care modelam lumea exterioara sunt cam aceleasi. Ne nastem in acest univers subordonat noua si il controlam intr'o anume masura in copilarie, unde suntem toti pe acelasi piedestral. Depinde de noi daca mai tarziu cadem in Abis sau urcam in Olimp.

Crestem si automat luam contact cu lumea exterioara. Incepem sa vedem cu alti ochi, invatam sa vedem cu alti ochi si uitam sa vedem cu ochii de copil. Uitam cum sa vedem sincer, fara prejudecati si fara resentimente. Incepem sa zambim la comanda. Incepem sa devenim un simplu ecou. Sa devenim suma nevoilor, parerilor si cererilor din jurul nostru. Sa existam doar prin raportarea la exterior. Incepem sa devenim o simpla refractie a unui destin in oceanul de oameni. Ne mulam pe tipare construite din lemn putred, ce au firma sclipitoare cu beculete colorate si generic ce ne minte, garantand fericire comoda si necerand nimic in schimb, decat sufletul si libertatea noastra. Un fleac.

Ma cunosc pe mine si stiu ca sunt mai mult decat nota muzicala ce are acuta nevoie de panoul suport de care sa se loveasca pentru a ii da o forma abstracta ce se intoarce in timpanul tau si iti sugereaza doar ceea ce panoul suport ii da voie sa fie. Sunt mai mult decat pianul ce asteapta mainile maestre care ii dau viata. Sunt mai mult decat pianistul care citeste partiturile si le implanta cu frenezie in clapele pianului. Ma cunosc pe mine si stiu ca am puterea sa fiu mai mult de atat. Ma cunosc pe mine si stiu ca pot fi insasi conceptul de muzica. Insasi vibratia care te face sa vibrezi. Insasi culoarea care palpita in tabloul lasat de bunica ta. Focul de tabara din copilarie. Campul care miroase a trifoi verde in noapte. Cerul instelat pe care il privesti cand iti tii iubita in brate. Filele cartii care te-au facut sa plangi pentru intaia data. Mirosul florilor tale preferate intr-o zi de primavara, sau al prajiturilor de casa facute de mama in diminetile sarbatorilor de iarna, dupa ce si-a pierdut o noapte intreaga pentru a face familiei o bucurie. Insasi fericirea pe care o simti in ajunul sarbatorilor cand impodobesti bradul. Lacrima de pe obrazul tau cand simti pentru prima data durerea. Sau fericirea. Prima noapte de dragoste. Prima deceptie in dragoste. Primul sarut in ploaie. Si urmatoarele. Ziua in care simti nisipul fierbinte al marii gadilandu-ti talpile. Clipa de luciditate in care simti ca detii secretul universului. Ochii mari si verzi care te'au facut sa'ti pierzi capul. Curcubeul care ti-a inviorat dupa-amiaza de vara in care te-ai bosumflat ca ai cazut cu bicicleta. Ploaia care te-a udat pana la piele si ti-a lipit suvitele de par de obrajii reci si imbujorati. Gandul de razbunare ce te-a fulgerat in prima zi de scoala cand toti colegii radeau de tine ca purtai ochelarii aia oribili. Poreclele pe care le urai atat de mult. Genunchii juliti si pantalonii murdari de noroi din zilele cand jucai fotbal cu baietii in curtea scolii, desi cadeai la fiecare pasa. Obrazul arzand in urma palmei primite pentru nota proasta si privirea incordata si plina de ura copilareasca. Primul Craciun in care ai aflat ca Mosu' nu exista. Pantofii negrii cu toc ce ti'au parut a fi intotdeuna simbolul elegantei feminine. Prietenii care sunt alaturi de tine la inmormantarea unei dragi persoane. Rasaritul vazut pe malul apei printre ierburi si pietre. Cfeaua fierbinte si tigara pe care o aprinzi cu pofta. Rasul capului dragalas incununat de bucle cenusii de care te'ai indragostit la 17 ani. Sunt ras de copil si nostalgie de batran. Pot fi iubire si ura. Pot sa ma inalt si pot sa cobor. Ma cunosc pe mine si stiu ca pot fi agonie si extaz.

Da..cam asta sunt. Asta si mult mai mult. Inca nu am gasit nicio limita.

promit ca maine..

2008-12-14T19:26:00.002+02:00

Promitem. Mult si promitator. Vedem mereu potentialul in promisiunile noastre doar ca de putine ori reusim sa mergem pana la capat. Promisiunile au devenit in majoritatea cazurilor unica noastra consolare. Livrarea gratuita a unui vis frumos, care se bazeaza totusi pe signifianta trasatura de a fi simpla fictiune. Ne promitem noua insine ca de maine totul se va schimba dar amanam acest moment intotdeauna, pana cand devenim constienti ca este doar o utopie. Realizam cu greu ca este doar o biata consolare a esecurilor noastre inevitabile dar in final ramanem cu ranceda constientizare ca nu este decat o minciuna mohorata care ar trebui sa aduca o farama de speranta in sufletele noastre ridate.

Minunata fiinta omul. Este intr'adevar greseala ideala. Suntem atat de norocosi ca avem intotdeauna in noi speranta. Farama aia de speranta pe care pana si cea mai incredibila idee si cele mai nastrusnice fapte ne'o aduc in suflet ne face sa traim mai departe. Sa visam in continuare ca "everything will be juuust fine!". Curios, pt ca tot noi suntem cei care ucidem si care dam viata pentru a ucide. Ce ne'am face fara noi?

Promit ca maine o sa fac lucrurile altfel.

Buna dimineata iubitule!

2008-11-29T12:08:00.009+02:00

...Te trezesti dimineata si rasuflarea ta adormita se rasfrange in urechea lui, parul tau ii gadila usor pieptul iar degetele ii alinta gatul. Stii ca la doua rasuflari de tine e el si ca daca intinzi putin gatul tau ii saruti gatul lui. El e primul lucru pe care il intrezaresti cand lumina reuseste sa'ti deschida ochii de pisoi inca adormit. Cand constiinta iti revine, primul lucru pe care il faci e sa deschizi ochii, speriata parca de gandul ca el poate sa nu fie acolo. O milisecunda in care respiratia ti se opreste in loc iar inima iti bate ca nebuna in piept. Rasufli usurata si zambesti cand il vezi. E acolo, al tau, pe perna ta, visand cine stie ce campionate de fotbal sau curse de carting. Te culcusesti fericita la pieptul lui si torci ca o pisica. Il saruti jucaus pe gat si iti petreci mainile prin parul lui, inca gandindu'te cat de bine e ca e acolo pe perna ta si cat de norocoasa esti ca te tine in brate in fiecare dimineata. Ai chef de joaca, te intinzi si te pisicesti toata langa el in asternuturi si iti ridici capul pentru a'l saruta pe gat, pe ureche, pe frunte... incepe sa plescaie si sa mormaie morocanos: iara te bagi in sufletul lui asa de dimineata. Intredeschide strengareste un ochi, rade smotocit, te ia in brate si te ridica mai sus pe pieptul lui. Tu zambesti fericita si il saruti, are si el chef de joaca. Te ridici dupa cateva momente, lenesa, in tricoul lui lalai si chilotii comozi, de bumbac, in care ai adormit aseara, si te indrepti spre bucatarie sa'ti faci o cafea. El apare in cateva minute din baie si te cearta dragalas ca stai cu picioarele goale pe gresia rece. Tu zambesti si ii oferi o cafea fierbinte. El iti ia ceasca din mana si o pune la loc pe masa. Inca are chef de joaca...

Cand va hotarati in final sa beti cafeaua e deja rece, iar in timp ce tu aprinzi aragazul sa o pui la incalzit, ii simti in spate privirea fixata pe tine. Te intorci si ii zambesti. Stii cat inseamna de fapt zambetul tau pentru el? Stii cat adora sa te vada asa naturala de dimineata, cu parul ciufulit, cu bratele calde, cu zambetul larg si fericit, cu pielea care iti miroase a lalele, in tricoul lui lalai si in picioarele goale? Te priveste in fiecare dimineata la fel, cu fascinatia de copil uimit, asa cum il privesti tu cand te trezesti cu capul pe pieptul lui. Poate unicul moment din zi in care iti place sa il observi, sa ii analizezi trasaturile. El o face toata ziua, tot timpul aflat in prezenta ta. Nu se poate abtine sa nu te iubeasca...

Ii stai in brate, pe scaun, ganditoare, rontaind rand pe rand cate o cereala cu cioacolata si sorbind din cafeaua inca fierbinte de data asta si bombanind maruntisuri irelevante. Ii simti respiratia in parul tau si te intrebi daca oare el chiar te asculta. Are chipul ascuns in parul tau si te saruta pe gat. Nu, nu crezi ca te asculta. Te bosumfli. El e inca fascinat de mirosul parului si al pielii tale. E fascinat si de toate maruntisurile tale matinale, de vocea ta preocupata si privirea ta ganditoare si importanta. Esti asa oficiala. Pana si pe tine te pufneste rasul. Si radeti impreuna.

Iti petreci ziua in felul tau, gandindu'te din cand in cand la el, intrebandu'te daca si el se gandeste la tine. Zambesti usor absenta cand in minte ti se opreste imaginea lui. Dar atentia iti este captata rapid de altceva si iti revine energia caracteristica. Razi, plangi, te certi, te impaci, reusesti, pierzi, privesti, cauti, glumesti, te joci, esti cu tine si de aici se trag toate tataraseniile. Esti cu tine. Esti tu.

Mirosul caminului te face a lui din nou. Iti e dor. Iti spune hiperbolizat, evident, ca de fapt s'a gandit la tine toata ziua. Esti multumita. Si redevii tu, cea a carui miros si zambet il fascineaza, cea care ii sta pe genunchi rontaind ceva si bombanind nimicuri. Il fascineaza atentia pe care o acorzi lucrurilor. Lumanarile tale parfumate, accesoriile colorate, pernele asezate asa cum numai tu stii, emisiunile pe care le urmaresti, revistele pe care le rasfoiesti si mancarea lui preferata pe care ai invatat sa o gatesti ca sa ii faci cate o placere din cand in cand. Iubeste sa te vada cum te desfasori iar tu iubesti sa il stii ca te priveste. Iubesti sa ii zici "noapte buna iubitule" si "buna dimineata iubitule"...

..."buna dimineata iubitule"... send text message... iti trantesti capul pe perna si te lafai singura in patul tau mare si gol.

despre indiferenta

2008-11-17T20:56:00.004+02:00

Am scris postul asta de zece ori pana acum..si tot de zece ori l'am si sters. Nu am nicio inspiratie la ora asta. Dar am un chef nebun sa scriu. E modul meu de a ma elibera. Ma mai eliberez si cand ascult muzica, si cand.. dar nu va mai zic alt exemplu, aveti si voi imaginatie. Insa nu imi merge sunetul, nu pot asculta niciun fel de zgomot electronic si cred ca asta este motivul totalului vid din mintea mea.

Vreau doar sa spun ca indiferenta doare. Cred ca doare cel mai tare. Mai ales cand stii ca omul care ofera indiferenta, nu o ofera din incapabilitatea de a simti altceva, ci din lipsa unei motivatii de a simti altceva. Iar pe mine asta ma scoate din minti. Sunt un pachet de nervi.

Eu de ce nu pot fi domne' indiferenta??

Aime-moi !

2008-11-15T01:21:00.006+02:00

.."Je t'aime"..

Vreau sa am un nasuc mic si carn, par cret si plin de viata si ochii mari si vioi. Sa respir Parisul in fiecare dimineata, sa ii privesc luminile, noaptea, la inaltime, in timp ce tanarul imi tine mana stanga intr'a lui si rade povestindu'mi mici istorioare ironice ce ne leaga destinele. Sa'l privesc zambind complice la teoria conspiratiei noastre, sa'i dau ochelarii jos si sa'l sarut. Delicat si energic. Sa'i simt respiratia intr'a mea, intr'o noapte in care nimeni nu stie ca ne aflam deasupra lor si stim ceva ce ei nu stiu. Sa ne bata vantul prin par si sa radem sarutandu'ne.

Sa ploua intr'o dimineata in care ne bem cafeaua la mine in apartament, ascultand Joe Dassin dupa ce ne'am batut cu pernele devastand dormitorul si sufrageria. Sa ploua, sa se prelinga apa pe ferestrele aburite. Si noi sa ne bem cafeaua ascultand Joe Dassin.

Sa ne plimbam dupa-amiezele prin parcurile pariziene, tinandu'ne de mana si razand. El sa poarte sacoul negru de velur si blugii spalaciti. Sapca intoarsa si asezata intr'o parte, strengareste. Sa ii vina perfect. Sa ne asezam pe banca pustie, sa fie racoare si sa ne sarutam pana i se aburesc ochelarii. Sa radem.

Sa ne tinem de mana.

Sa fie toamna.

Sa isi strecoare mainile pe sub paltonul meu crem intr'o imbratisare proaspata.

Sa ma sarute.

Sa fie vreme umeda tomnatica, sa ne bata vantul prin par, sa ne atingem mainile flamanzi, sa ma joc cu suvitele lui negre ce se ivesc de sub boneta masculina ce o poarta, intr'un parc parizian, in timp ce ma tine de mana si ma saruta.

Si sa'mi sopteasca "je t'aime"

"Moi aussi mon cher..moi aussi.."

a little madness sometimes..

2008-10-26T11:51:00.006+02:00

Uneori iti joaca mintea feste. Stiu ca subconstientul este cel care iti joaca feste de cele mai multe ori, dar ce te faci cand mintea ta cea limpede isi face de cap? Si evident, chiar in cele mai nepotrivite momente. Ieri m'am luptat cu al meu constient pentru o bucata de hartie. Si'o dorea foarte mult. Isi dorea cu ardoare sa o umple de cele mai ciudate ganduri ale sale. Chiar in momentul in care eu nu ii puteam permite asta.

Nu pot sa scriu la comanda. Si nu imi place sa scriu la comanda. Nu pot sa scriu despre un anumit subiect, lucruri incadrate in anumiti parametrii. Nu imi place sa scriu limitat. Nu imi place sa vad cum cineva imi verifica toate cuvintele si se holbeaza la mine in timp ce scriu cate ceva. E ca si cum te holbezi la mine in timp ce ma schimb de haine sau in timp ce fac dus sau ma epilez. Important este efectul final.

Iar mintea mea isi dorea cu ardoare sa o ia razna pe foaia de concurs. Sa scrie toata lucrurile nepermise (si nu ma refer la limbajul vulgar), sa isi permita sa zboare din idee in idee, sa inceapa ceva si sa lase bucati nedefinite in urma. Isi dorea, chiar isi dorea sa o ia razna. Sa nu comenteze textul tipic al lui Arghezi. Sa nu scrie despre metafore si motto-uri invatate la clasa pe care oricum nimeni nu le intelege si simte, pentru ca aparentele si limbajul cotisitor nu te fac sa simti magia toamnei. Mintea mea isi dorea cu pasiune sa le arate ca nu da doi bani pe sabloanele lor limitative. Sa se dezlantuie convulsiv, cu sete, pe foaia alba care ar fi devorat cuvinte. Pana si foaia era flamanda. Imi simteam pixul tremurand si ideile navalind in infinite forme si culori. Am luat ciorna si am scris cu litere mari cele mai fragede ganduri si cele mai puternice impresii. Ciorna parca gemea. Am respirat si am reluat lucrul pe foaia de concurs. Un eseu tipic, cliseic si static. Nimic mai mult. Nimic mai putin.

pieces of some of my thoughts

2008-10-18T10:54:00.009+03:00

Aseara am plecat de acasa. Sau am incercat. Esential este ca nu am reusit. De multe ori nu reusesc sa fac ceea ce imi propun. Sau nu reusesc sa fac de mi'am propus in perioada de timp in care mi'am propus. De obicei imi propun multe. Cred ca am mai multe vise decat oricine altcineva. Am vise si cred ca este bine pentru toata lumea sa aiba vise. Eu impart vise. Eu impart promisiuni false sub forma de vise. Sunt gratis. Sunt folositoare dar in acelasi timp nefolositoare. Si sunt si inselatoare. Dar lumea se imbulzeste pentru ca sunt gratis. Oamenii sunt lacomi. Nu stiu exact ce este mai scump si nepretuit pentru ei. O vorba. Un lucru material. Un gand. Tind sa cred ca a doua varianta. Gandul sincer nu exista. Nu exista de oferit. Gandul sincer sa impleteste cu gandul obiectiv. Oamenii sunt slabi. Si sunt subiectivi. Intotdeauna. Oamenii sunt identici dar totusi sunt diferiti. Diferentele stau in puterea de acceptare si tolerare. Puterea de acceptare a unor existente. Existente ale unor adevaruri. Adevarul este la un pas de minciuna, dar este intotdeauna prezent. Doar ca uneori este acoperit de minciuna. Oamenii mint. Intotdeauna. Nu exista om care nu minte. Oamenii au afinitati. Genetice sau nu. Constiente sau nu. Puterea consta in abstinenta. Abstinenta psihica de la afinitati. Puterea consta si in cunoastere. Cunoasterea te face oarecum puternic. Cunoasterea este primul pas spre putere. Sistemul cauza efect, cunoscut in detaliu, iti ofera posibilitatea de a fi puternic. Si adevarata putere este sa cunosti cauza si sa o elimini. Puterea consta in detasare. Sa reusesti sa te detasezi de cauza. Sa nu-i permiti sa te sugrume si sa te suprime. Oarecum, eliminam cauze constant. Dar nu le eliminam pana la capat. Posibilitatea inca ramane ca semn marcant in noi. Astea sunt instinctele. Puterea consta uneori in luciditate. In luciditatea cu care elimini cauza. Prin luciditate poti elimina total. Sentimentele pot reprezenta putere. Atunci cand ucizi frica. Frica e o cauza. Frica, o data alungata, revine. Moartea este solutia radicala. A intelege si depasi frica inseamna a o ucide. Frica traieste pentru ca nu este invinsa. Traieste din puterea victimei si prin slabiciunea ei. Frica dispare prin analiza si reactie. Prin reactii profunde. Prin tine. Nu alunga frica. Se va intoarce cu putere crescanda, cu ritm alert de accelerare, cu nevoi mai mari. Se va hrani mai mult si mai mult cu puterea ta pana te va invinge ea pe tine. Alungarea fricii este ca amanarea inevitabilului. Inevitabil care vine la pachet cu penalizarile. Te multumesti cu putin pe moment, desi stii ca mai tarziu exista posibilitatea sa nu mai poti recupera ce ai pierdut. Oamenii sunt slabi. Dar incercarea de a deveni putrernici... ii poate transforma in oameni puternici.

"I must not fear. Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path. Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain." Bene Gesserit Litany Against Fear.

Tendinte in Sahia

2008-09-30T23:00:00.007+03:00

Pentru inceput, sa dam Cezarului ce'i al Cezarului si sa recunoastem drepturile de autor pentru titlu si idee generala tovarasului nostru Cannabis Sativa (nu, nu e frunzulita aia verde, e doar un nickname). Dar nu'i bai, subiectul si subiectele sunt inepuizabile. Si da, exact la blonda care isi rasuceste extensiile pe deget ne gandim. Cea care umbla printre noi pe tocuri de 12 cm de la 7 jumate dimineata si care poarta ochelari de soare iarna si in club. Cea a carei glezna ezita tremuratoare sa mai calce pe tocuri de dimineata pana seara, de frica unei contuzii ce i'ar putea da peste cap statutul de Miss Pitzi. Ea e cea care imprastie tone de parfum gretos. Dar asta e unul din ultimele detalii pe care le observi. Pentru ca prezenta ei nu trece neobservata, niciun zid ce ar putea opri mirosul patrunzator nefiind in stare sa se opuna penetrarii decibelilor tipatului ei sclifosito-orgasmic din care urechea ta oripilata percepe un "pisiiii". Da, ea e. Nu ai vazut'o, dar nici nu e nevoie, crede'ne! O simti! Stii ca e acolo, impreuna cu turma sa, inarmate cu portfardul portabil, amenintand ca se vor inmulti! Unde le gasesti? De fapt, unde te duci ca sa scapi? Pai in niciun caz in toaleta fetelor, acolo este cuibul. Acolo este casa si masa! Acolo se aduna reprezentantele acestui specimen, incordandu'si boticul proaspat tencuit cu roz tipator, fumand slims mentol, ascultand manele de pe un telefon si pozandu'se cu celalalt. Asta pentru ca Pisi are intotdeauna in dotare doua telefoane. E un must! Deci da, ele sunt! Ele sunt noile tendinte in Sahia!

noi suntem "the mind strickers"

2008-09-25T17:38:00.004+03:00

De ce? Pai pentru ca suntem ironice si ajungem uneori chiar pana la statutul de rautacioase. Pentru ca avem un simt al dracului de ascutit cand vine vorba de mirosit pitzipoance. Pentru ca ridicam din spranceana si privim cu infinita copmatimire contagioasa cand vedem domnisoarele pierdute fara speranta. Pentru ca privirea noastra te poate face sa-ti reconsideri statutul tau. Pentru ca noi te facem sa gandesti mai mult si sa-ti fie rusine cand nu o faci. Pentru ca noi radem si ne simtim bine cu noi insene si va sfatuim sa faceti la fel. Pentru ca noi mancam gogosi si sanvisuri fara procese de constiinta. Pentru ca noi facem misto. De tine si de noi. Pentru ca noi tragem pe nas zahar tos la istorie (ok nu trebuia sa zic asta :D ) Pentru ca noi stim cine este Pico della Mirandola. Si Sartre. Pentru ca noi chiulim de la ore. Cuz we have the guts to say what we think and what you don't think. Pentru ca punct! So..enjoy..if u can handle it! :)