a little madness sometimes..

Uneori iti joaca mintea feste. Stiu ca subconstientul este cel care iti joaca feste de cele mai multe ori, dar ce te faci cand mintea ta cea limpede isi face de cap? Si evident, chiar in cele mai nepotrivite momente. Ieri m'am luptat cu al meu constient pentru o bucata de hartie. Si'o dorea foarte mult. Isi dorea cu ardoare sa o umple de cele mai ciudate ganduri ale sale. Chiar in momentul in care eu nu ii puteam permite asta.

Nu pot sa scriu la comanda. Si nu imi place sa scriu la comanda. Nu pot sa scriu despre un anumit subiect, lucruri incadrate in anumiti parametrii. Nu imi place sa scriu limitat. Nu imi place sa vad cum cineva imi verifica toate cuvintele si se holbeaza la mine in timp ce scriu cate ceva. E ca si cum te holbezi la mine in timp ce ma schimb de haine sau in timp ce fac dus sau ma epilez. Important este efectul final.

Iar mintea mea isi dorea cu ardoare sa o ia razna pe foaia de concurs. Sa scrie toata lucrurile nepermise (si nu ma refer la limbajul vulgar), sa isi permita sa zboare din idee in idee, sa inceapa ceva si sa lase bucati nedefinite in urma. Isi dorea, chiar isi dorea sa o ia razna. Sa nu comenteze textul tipic al lui Arghezi. Sa nu scrie despre metafore si motto-uri invatate la clasa pe care oricum nimeni nu le intelege si simte, pentru ca aparentele si limbajul cotisitor nu te fac sa simti magia toamnei. Mintea mea isi dorea cu pasiune sa le arate ca nu da doi bani pe sabloanele lor limitative. Sa se dezlantuie convulsiv, cu sete, pe foaia alba care ar fi devorat cuvinte. Pana si foaia era flamanda. Imi simteam pixul tremurand si ideile navalind in infinite forme si culori. Am luat ciorna si am scris cu litere mari cele mai fragede ganduri si cele mai puternice impresii. Ciorna parca gemea. Am respirat si am reluat lucrul pe foaia de concurs. Un eseu tipic, cliseic si static. Nimic mai mult. Nimic mai putin.

pieces of some of my thoughts

Aseara am plecat de acasa. Sau am incercat. Esential este ca nu am reusit. De multe ori nu reusesc sa fac ceea ce imi propun. Sau nu reusesc sa fac de mi'am propus in perioada de timp in care mi'am propus. De obicei imi propun multe. Cred ca am mai multe vise decat oricine altcineva. Am vise si cred ca este bine pentru toata lumea sa aiba vise. Eu impart vise. Eu impart promisiuni false sub forma de vise. Sunt gratis. Sunt folositoare dar in acelasi timp nefolositoare. Si sunt si inselatoare. Dar lumea se imbulzeste pentru ca sunt gratis. Oamenii sunt lacomi. Nu stiu exact ce este mai scump si nepretuit pentru ei. O vorba. Un lucru material. Un gand. Tind sa cred ca a doua varianta. Gandul sincer nu exista. Nu exista de oferit. Gandul sincer sa impleteste cu gandul obiectiv. Oamenii sunt slabi. Si sunt subiectivi. Intotdeauna. Oamenii sunt identici dar totusi sunt diferiti. Diferentele stau in puterea de acceptare si tolerare. Puterea de acceptare a unor existente. Existente ale unor adevaruri. Adevarul este la un pas de minciuna, dar este intotdeauna prezent. Doar ca uneori este acoperit de minciuna. Oamenii mint. Intotdeauna. Nu exista om care nu minte. Oamenii au afinitati. Genetice sau nu. Constiente sau nu. Puterea consta in abstinenta. Abstinenta psihica de la afinitati. Puterea consta si in cunoastere. Cunoasterea te face oarecum puternic. Cunoasterea este primul pas spre putere. Sistemul cauza efect, cunoscut in detaliu, iti ofera posibilitatea de a fi puternic. Si adevarata putere este sa cunosti cauza si sa o elimini. Puterea consta in detasare. Sa reusesti sa te detasezi de cauza. Sa nu-i permiti sa te sugrume si sa te suprime. Oarecum, eliminam cauze constant. Dar nu le eliminam pana la capat. Posibilitatea inca ramane ca semn marcant in noi. Astea sunt instinctele. Puterea consta uneori in luciditate. In luciditatea cu care elimini cauza. Prin luciditate poti elimina total. Sentimentele pot reprezenta putere. Atunci cand ucizi frica. Frica e o cauza. Frica, o data alungata, revine. Moartea este solutia radicala. A intelege si depasi frica inseamna a o ucide. Frica traieste pentru ca nu este invinsa. Traieste din puterea victimei si prin slabiciunea ei. Frica dispare prin analiza si reactie. Prin reactii profunde. Prin tine. Nu alunga frica. Se va intoarce cu putere crescanda, cu ritm alert de accelerare, cu nevoi mai mari. Se va hrani mai mult si mai mult cu puterea ta pana te va invinge ea pe tine. Alungarea fricii este ca amanarea inevitabilului. Inevitabil care vine la pachet cu penalizarile. Te multumesti cu putin pe moment, desi stii ca mai tarziu exista posibilitatea sa nu mai poti recupera ce ai pierdut. Oamenii sunt slabi. Dar incercarea de a deveni putrernici... ii poate transforma in oameni puternici.

"I must not fear. Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path. Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain." Bene Gesserit Litany Against Fear.