poze 3 (georgiana)

poze 2 (ana)

poze

twilight

da, tocmai am terminat de vazut filmu'. nu, nu sunt o fanatica, e prima oara cand il vad. eram curioasa. de ce abia cum? pt ca am asteptat sa apara dvdripu, sa ma uit si io , vorba aia, la ceva decent.

a fost ok. de fapt, inca e ok. e un film cu efecte speciale dragute, poveste tipica de dragosteala cronica teenagers like, putina magie si asta e. lucrat, bibilit, in ansamblu ok. un film pe care il vizioneaza domnite de 14-17 ani care stau sambata seara acasa, in chiloti, mancand ciocolata si aflandu'se in pericol iminent de bosumflare. e ok. e ok si daca te uiti a doua oara la el, dupa juma de an, in aceeasi ipostaza poate, ca sa'ti reamintesti actorul acela dragalas.

de ce ai face o obsesie pt filmul asta? am inteles, obsesii sunt intotdeauna. esti bebe si faci obsesii pt tzatza lu mama sau suzeta (tot de la mama), la 7 ani nu te desparti de papusa ta cindy, pe la 11-12 ai deja o intreaga colectie de postere cu rbd. femeile adulte au si ele fixurile lor, unele cu retete de ciorbe, cand inca mai cocheteaza cu statutul de proaspata gospodina, altele, mai resemnate, cu flori de apartament sau cine mai stie ce. a doua jumatate a secolului trecut a fost consumata de marilyn monroe, elvis, pe aripile vantului, muzica disco... noul mileniu a inceput cu harry potter, tokio hotel. acum e twilight. intotdeauna trebuie sa se afle ceva pe val. nu am chef sa teoretizez nevoile astea dubioase ale omului. asa ca revin la film.

hai sa punctam apogeele adolescentine: scenariu siropos, dragoste imposibila facuta totusi posibila, ca asa e ea, dragostea, cum le invinge ea pe toate, actor principal ce provoaca hiperactivitatea glandelor salivare privitoarelor de sex opus (sau, mai stii?), exploatare intensa a mitului vampirului, tipica poveste a fetei noi in liceu, de care se indragosteste barbatul bine, totul incoronat cu multe fatalisme. ok, da ce'i cu pielea omului care straluceste? vrei sa'ti faci personaju sa iasa in lumina fara sa se transforme in cenusa, fa'l coios ca Lestat sau orice altceva, nu'l face un ghei ce straluceste in mod pitzipongesc. e prea mult. si fata aia trebuia sa mai rada si ea putin, prea e tensionata tot filmu. e doar o tanara, sa se mai bucure si ea de dragoste, altfel nu observa nimeni ca o simte. bine, nu'i o tragedie, insa cam asta m'a deranjat pe mine la ochi, in rest totu bine. nu voi zice ca e super mega tare pt ca nu e. nici ca e naspa doar din dispret pt fanatismul exagerat, pt ca iara nu e. e un film dragut. mai de consum asa.

P.S. : ceva frumos voi scrie altadata. :D

ce merita si ce nu?

sunt momente in care te trezesti brusc la realitate, de cele mai multe ori deja in toiul unei actiuni, pe care o vedeai in prealabil una de o anume importanta. acum ai un fel de revelatie care te face sa te intrebi, pe buna dreptate uneori, ce dracu faci acolo in cafeneaua aia, langa prietena aia a ta care abia leaga doua cuvinte, sau ce dracu cauti in patul tipului aluia si de ce dracu ti'ai pierdut tu noaptea si o parte din tine cu si pentru el? te uiti in jur si ajungi la concluzia ca te compromiti, dracu stie pentru ce. si atunci vine: te compromiti pt ca iti e prea sila sa schimbi lucrurile.

oamenii se vad din cand in cand goi, si nu le place ce vad. studiaza'te atent. dar oricum nu vei fi niciodata obiectiv. oricat ai incerca. si atunci cum mama naibii iti dai seama ce e important si ce nu? ce merita si ce nu? faci o medie sau ce?

n'am mai scris de ceva vreme. mi'e dor sa scriu. o sa scriu maine ceva frumos. sau poimaine. sau poate in seara asta mai tarziu.

:)) cum dracu eu chiar cred ca imi pot programa asa toate cele? am luat'o razna asa putin... si de ce? pentru ca am ajuns la numarul 3. si creste. :D

cum e sa nu poti sa ignori

de cate ori nu am zis eu de maine o sa fac lucrurile altfel... de atatea ori am mintit si de atatea ori am fost sincera. de atatea ori am fost fraiera si naiva.

daca ma uit astazi in spate vad 17 ani care m'au imbatranit atat de tare...

daca ma uit acum in spate te vad pe tine. ii vad pe toti, stii? si toti au lasat o taietura adanca in sufletul meu. pana si vecinul de palier. pentru ca nu reusesc sa raman indiferenta la nimic, la nicio fiinta cu care iau contact. si e al dracu de dureros, mai ales cand incerc sa raman indiferenta. pentru ca la un moment dat clachez si e prea tarziu...

te rog invata'ma sa musc, sa zgarii, sa sfasii, sa urlu, sa privesc taios, sa palmuiesc, sa lovesc, sa lupt pentru ceea ce stiu ca nu'mi ramane indiferent... te rog...

te rog spune'mi macar tu ca nu e prea tarziu... te rog...

How to dance feetless

I: - Stop yelling!

R: - Ok! You don’t need to yell too!

I (surprised of R’s burst): - Oh, well, that was just because you yelled first and you had no intention to stop.

R: - And I yelled because…

I (smiling conciliatory): - Stop! Stop! Don’t tell me, I don’t want to know, I don’t want to start arguing again.

R (growing angry): - What do you mean? That I don’t know how to have a normal conversation without arguing? Is that what you wanted to say?

I: - Oh no, not at all! Really, I’m sorry.

R: - Yeah, good! Good…

I: - Uhmm… you should apologize too!

R: - Uhmm… Why?

I: - Because I’ve said I’m sorry. So it’ll be nice and polite if you say too.

R (speeding up his words): - What? Oh no, no way! I nave no need of apologizing. You’re the one who said those stupid impossible things. You’re the one who started that mess, keep saying we’re both as much real as we are an illusion. Did you expect me to believe all that crap you’ve been mumbling ‘till now about us being related somehow, depending on each other and stuff? Come on!

I (increasing his voice): - CRAP?? Oh, so I’ve been mumbling crap? Ha! You’re the one who denied the true spiritual values of the human kind, the individual potential. God! Just when I thought we’ve understood each other. You are so stubborn!

R: - Now I’m stubborn? Look who’s talking! The looney!

I: - Oh my God! Here we go again…

Before. I don’t know how long before. Nobody knows. There’s no time and space, only the spotted mind and its spotless reflection in the mirror. There’s no dark or light; it could last a second or as long as the Universe. Nobody knows. There’s only the spotted mind and its spotless reflection in the mirror.

Scene one:

(I is happy, in a good temper, and he’s trying to cheer R up. But R remains grumpy. The dialogue goes on in a childish way.)

I: - Hello!

R: - Oh, hi…

I: - Can I come closer?

R: - Yeah, whatever…

I: - Uhmm… how are you?

R: - …around…

I: - Uhmm… I was thinking about how much I’d like an ice cream right now. With cherry topping. It’s my favourite, you know.

R: - I don’t.

I: - Of course you didn’t know! Yes, of course not. I just said that. Yeah, I just said thet because I’d like a cherry ice cream very much.

R (careless): - Well, as you can see, I don’t have one for you.

I: - I know that, but thinking about what I like makes me feel better. What do you think about?

R: - Nothing.

I: - How can you think about nothing?

R: - … ?!

I (stimulated by R’s silence): - Oh, I could never stay not doing anything, without having anything on my mind. Hundreds of ideas, crazy ideas keep running in and out of my head, as in a circle.(speeding up his words) I always think about something, you know, it is just how I am and I can’t stop it. I sometimes get tired and exhausted but I start wondering about a lot of beautiful, nice things like cherry ice cream, for example, or Superman and his powers, or the rainbow… Have you ever asked yourself where the rainbow goes or where it comes from?

R (pretty annoyed): - No, I haven’t.

I: - Uhmm… you’re not quite a chatter box, are you?

R: - Uhmm… you’re not quite well-educated, are you?

I: - Oh… I’m sorry if I’ve been rude. That was not my intention. I just wanted to chat with you, and I thought you’d like it too. I’ll leave you alone. I’m sorry…

Scene two:

R (After a while, feeling guilty and wishing to have a conversation with someone… with anyone): - Hey! Come back here. Let’s start over!

I (blinking happily): - Ok! Uhmm… Hello!

R: - Hi!

I: - I was thinking of the cherry ice cream. Do you like cherry ice cream?

R: - Yeah... (although very close to get out of his mind). I like cherry ice cream.

I: - Good! Good! Now, close your eyes and imagine that you are eating one. Keep your eyes closed and just feel its taste. Isn’t it delicious? I can taste it too.

R: - Oh stop it, this is embarrassing. What good to imagine that I’m eating a cherry ice cream? I’m not even hungry. I can’t feel hunger, or thirst, or anything else.

I (innocently rising his eyebrows): - But I can taste the sweet sourish cherry ice cream…

R (pissed of): - No you can’t! We have nothing here. There is nothing to feel. We’re trapped here. Just ourselves.

I (courageous): - Of course there’s something to feel. Our feelings are priceless. You’re right, we’re alone but we’re complete. We’ve got all we need right here (he said, showing his head with his right hand). I have all I need inside me.

R: - You’re insane. Go away from me, you’re mad.

I: - Ok! Let me be the mad man and you’ll be the sad one who can’t feel the sweet-sourish taste of a cherry ice cream.

Scene three:

I (again, after a while): - So what if we’re trapped here?

R: - “So what if” ?! How can you say that? Jesus! We’re standing here for… for… I don’t even know for how long. I don’t know if it’s day or night. I’ve lost the time order. I’ve lost the contact with the Outside, I’ve lost my senses: I’ve lost myself.

I: - You care that much for the Outside?

R: - Of course. Somewhere outside I have everything I care for.

I: - Is it about all you have? How about all you are?

R: - What about me?? I’m here, away from all that, not even knowing how far. I am what I have, and now I tend to become nothing because I have nothing left.

I: - No! You are not defined by the outward. It’s nothing else then a perspective of the you inside, and you can always change that perspective. You have the ability to let that which doesn’t matter truly slide. Because you’re not your job; you’re not your friends opinion; you’re not the car you drive; you’re not the clothes you drive; you’re not the contents of your wallet; you’re not an amount of things you own! All that are nothing more than a bit of the great explosion of your identity, and you have it under control as long as you are aware of your power. You are on the higher level of evolution, you tend of an ideal form of existence, to perfection, not to annihilation. Maybe self-annihilation, but this is another story. Anyway, it’s madness to say you tend to nothing.

R: - In these circumstances, it’s madness to say I don’t! Look at me. Look at yourself. Do you feel alive? Oh, you do! How can you? What’s your purpose here? What’s the man’s purpose? To create. You’ve been talking about evolution, but how can you evolve in loneliness? People are made to live, to fight and eventually to die, but they do it together. Life itself needs a purpose, otherwise it becomes useless and you fall into decay. What life is if not a race for supremacy? How can you push your limits if you don’t have anyone to compare with? We define ourselves by reference to our kind. Isn’t the big “I” that is supreme, but is the big “We”, and you, and I, are just small parts of the whole, almost indestructible “We”.

I: - Together we become a community, a greater weapon to win the greater good, or the greater decay, it depends on each other. But also we are, as individual, defined by unique features. And we are actually alone all the time and we are complete as we are. The whole “We” can’t work properly without the very smallest piece. The power is found in each other equally, so you can even turn over the world. Time becomes just a sand glass which waits for you to turn it upside down. Space becomes nothing more than a common dimension for us to keep in touch. And everything else is just a perspective of yours: just like that cherry ice cream. Or like me. Even I’m what you want me to be.

R (cynical): - Oh, believe me, I never asked for a looney!

I: - I guess you did, as long I’m here though, ain’t I? Take a minute and think: I’m all that you’ve never been, all that you’re afraid to be, you wished to be but you couldn’t, for many reasons. Just think! Because in the end, I’m nothing else but… you!

R (increasing his voice): - No you’re not!

I: - Actually I’m your reflection. Look deep through yourself and you’ll see me. Pass through your fear. Dare to be different! Dare to change!

R (keep increasing his voice): - Stop talking!

I: - Stop yelling!

R: - Ok! You don’t need to yell too!

I: - Oh, well, that was just because you yelled first and you had no intention to stop.

R: - And I yelled because…

[pentru ca am mintea in suflet si sufletul in minte...]

Pe ce ne dam banii?

Mi'a placut intotdeauna sa cred ca romanii sunt un soi de oameni inteligenti. Si culti. Si inca mai cred ca, in comparatie cu occidentalii, ne tinem inca binisor la acest capitol. Insa nu stiu cat ne mai tine si pe noi, o parte insemnata din generatia tanara nu mai da doi bani pe cultura. Pseudointelectualismul e un curent ce ne strabate din ce in ce mai des si il simtim peste tot, si nu stiu care dintre cele doua situatii e mai decadenta. Occidentul, desi cu orizonturi largi si viziuni noi, moderne, vine la pachet cu o pseudocultura care intoxica si ia locul unui real interes. Suntem atat de grabiti, atat de grabiti...

Vrem sa crestem mari cat mai repede, sa experimentam cat mai repede si cat mai mult, sa ni se dea dreptate si sa ne asiguram ca toata lumea e constienta de cat de atotstiutori suntem noi. Ne pierdem interesul. Tot ce ramane in picioare e puterea banului si influenta lui asupra noastra. Ne dorim sa avem si atat. Si cand te gandesti ca toata placerea sta in greutatea drumului pana acolo...

Am dat peste scrisoarea lui Tudor. Nu stiu cati au citit-o, nu stiu cati au inteles, nu stiu cati au aprobat, nu stiu cati au acceptat si nu stiu pe cati a influentat. Mama imi spunea odata ca "sistemul ne vrea prosti". Nu intelegeam eu prea bine ce spunea ea acolo, insa mi se parea extrem de neadevarat. Cum sa promovezi ma nene incultura? Si, mai important, de ce ai face asta? Dar democratia asta, haosul actual ne indoctrineaza poate mai mult decat un sistem totalitar. Cand toti gandesc la fel ii poti manevra usor, ca pe o turma. Mai ales cand gandesc prost.

De fapt... cine iti poate spune cum sa gandesti? Cine are acest drept? Ia vezi, incearca omule de gandeste singur, poate chiar ajunge sa-ti placa. Poate nu-i nevoie sa-ti spuna unul si altul cum sa-ti castigi o paine, castigand vile pe urma ta si a ignorantei tale.

Vroiam de ceva vreme sa vorbesc despre anticariatele in aer liber de la universitate. Imi pusesem in gand sa le fotografiez odata, si asteptam de cateva saptamani momentul. O sa revin cu unele saptamana viitoare. Cartile sunt intr-o stare cat de cat buna. Unele aproape noi. Nu e o rusine sa-ti iei carti vechi, daca nu-ti permiti sa ti le cumperi din librarie. Si, if you ask me, nici nu se merita. Il gasesti pe Faulkner si pe Dostoievski la 10 lei. Hai ca se merita. Si se poate.

it is to be seen

un ghemotoc mare mare de sentimente, unele alterate altele proaspete. unele crude, altele coapte. unele optimiste altele pesimiste. unele imi soptesc "va fi bine", altele imi urla "o sa vezi tu pe dracu". unele imi pun comprese cu apa rece pe nervii incinsi la maximum, altele stau intr'un colt savurand succesul. unele ma destind, altele ma indoctrineaza cu prejudecati. unele rad, altele plang. unele ma fac sa rad, altele sa plang. unele danseaza, altele nu stiu sa danseze. altele nu vor sa invete sa danseze.

ei las' ca le fac eu pe toate maine sa danseze!

si baietii plang cateodata

ma simt dirtty and back into my old rags.. again. de fiecare data cad de undeva de sus. cred ca imi place sa ma urc singura la cer. i'm really good at. yeah, finally something i'm good at. sa'mi provoc singura stari de euforie temporara, pentru ca apoi sa cad. si tot timpul traiesc acele cateva momente, in my climbing, in care cred ca de data asta e real.

pentru mine tot timpul va exista un "tu". sunt unici cu totii si totusi la fel. toti imi produc aceeasi stare si totusi it feels different. ieri a fost el, astazi esti tu, maine va fi un alt el. am mintit de fiecare data si am fost mintita. you think you're special? you're wrong and right at the same time.

"de ce ne atasam de fiecare data tocmai de cei pentru care nu simtim nimic?"dragostea tinde sa se confunde cu senzatia de atasare... comoditate si confort. am fost fericita cu tine atunci dar stiu foarte bine ca nu ma voi lasa sa fiu fericita si mai tarziu. tu nu ai fi in niciun caz fericit alaturi de mine. it's something i can't stand. nu te pot face fericit. i can't afford that much. tu da.

tu da...

i got back into my old rags. nu stiu sa fiu altfel. nu pot sa fiu domnisoara ta in pantofi de catifea albastra si bluza vaporoasa de in. dar imi place sa stiu ca exista cineva care poate fi.

eu ma simt bine in adidasi. cu parul scurt si ciufulit. nu ma simt bine tot timpul, uneori doar ma mint ca ma simt bine, insa altfel chiar nu m'as simti bine. stii ce e funny? ca sunt doar o fetita mica si naiva care simte si atat. ma incurc asa in cuvinte si iti explic si tu nu intelegi si zici mereu ca sunt oleaca dusa. toti au zis in felul lor ca sunt dusa. si nu'i condamn.

simt ceva ce tu nu poti sa simti. si nu vei simti niciodata asa ceva. si asta ma face de fapt sa ma simt fericita. ceea ce simt, nu faptul ca nu simti si tu impreuna cu mine. asta doar ma face sa fiu dusa. si asta ma face sa ma simt jalnic... dar e bine pentru ca apreciez rasul mai mult decat tine. si plang mai bine ca tine. pacat ca nu o sa vezi...

c'est moi qui dit non, aujourd'hui

iesi!! iesi afara! get the fuck out! now! i said now!!

te'am crezut puternic... yeah, aproape a tinut your little lie! aproape.

adanc in mintea ta stii ca nu esti puternic... ma poti minti pe mine dar pe tine nu. too bad for you...

imi pare rau pentru tine in unele momente, imi e mila. ai pierdut atat de josnic...

n'am dormit de ceva vreme omule... i screamed and i yelled and i've been trembling and sweating. and i've been afraid. now..i just feel sorry for you.

but no more mrs nice girl. Get the fuck out!!

esti acolo... te vad toti... si el te vede... candva ti'a zis sa pleci dar ai ramas prin frica mea. toti ti'au zis sa pleci dar ai ramas mereu prin frica mea. abia acum, cand nu'ti mai zice nimeni sa pleci indraznesc eu. so please, mr. "perfect guy", leave.

you're powerless now...

- ripit pe the cranberries - pretty , poate te consoleaza cu ceva... -

femei, femei... e plina lumea de nebune..

Creaturi ciudate, femeile!

Imi plac femeile. Imi place ca se inchid uneori in universul lor si tare dibaci trebuie sa fii sa le scoti de acolo. Poate sa ai chiar tenta de magician. Dar daca esti intr'adevar dibaci, nu'ti pierzi vremea incercand sa le scoti afara, intri tu dupa ele. Odata intrat, trecut prin chinurile incercarilor, prin frumusetea lor, o sa iti doresti sa iesi. In trei ani sau mai putin. De nu, o sa te inchizi in propriul tau univers, inauntrul universului ei, sau o sa inceapa a curge cu lume in universul ei.

Dar femeile sunt incredibile. Sunt atat de diferite intre ele. Nu vei gasi doua femei la fel. Nu le poti cunoaste. Sunt copilaroase cu pretentie de mature. Si mature cu pretentie de copilaroase. Rad si plang si nu'ti dai seama de ce se intampla asta, si nu le poti gasi vreun rost. Sunt in stare sa te dea peste cap si sa'ti demonstreze ca toate credintele tale de pana acum nu au niciun rost, pentru ca tot ele sa'ti demonstreze ca de fapt sunt corecte dar tu nu le meriti pentru ca te poti lepada atat de usor. Femeile te fac sa razi fara sa'ti dai seama de ce. Te fac sa'ti pironesti privirea intr'un loc cu orele fara sa'ti dai seama de ce. Femeile sunt caramida cu care iti construiesti visele. Ele sunt cele care se gandesc intens la nimicuri si trec pe langa lucruri importante fara sa clipeasca. Femeile au par matasos, si picioare frumoase, si umeri albi , si sani, si buze frumoase, si spate arcuit. Si te indeamna... toate te indeamna.

Sunt chiar dragalase ele asa.

Au insa cateva mici probleme.

Sunt rotunde. Nu, nu fizic, psihicul lor este sferic. O sa dezamagesc acum barbatii misogini care au trait in minciuna crezand ca femeile au mintea in colturi. Nici pe departe dragii mei, nici pe departe. Fiecare gand al femeii dezvolta un altul, mai ambiguu, iar acesta la randul sau si mai ambiguu, si istoria continua, si se nasc intrebari in capul femeii care nu'si gasesc raspuns decat in capul ei, in cazurile fericite in care un raspuns este gasit. In caz contrar, mintea ai fabrica alte si alte intrebari care duc in acelasi loc. Ea nu'ti poate explica in doua cuvinte ca laptele este alb. Iti va spune ca, in mod cert, nu este negru. Si parca nici verde. Si nici albastru. Nu are dungi. Sau carouri. Nici floricele, desi sunt in trend. Chiar asa, de ce nu are floricele? Mda... Pai nu, nu e nici roz, desi ar fi dragut... Parca are insa o tenta de galbui din cand in cand, laptele ala. Dar in principiu e..alb!

Femeile sunt dificile, vaste, complexe, mecanismul lor e simplu insa incredibil de incalcit. Partea nasoala e ca nici ele nu se inteleg. Practic, tu nici nu are rost sa te mai chinui sa pricepi ceva. Nu o sa reusesti. Fug intotdeauna de ceea ce isi doresc cu adevarat. Le cheama adeseori "Nu", desi emana "Da" din toti porii. Asteapta de la tine sa le demonstrezi de mii de ori ca le meriti dragostea, sau atentia, sau orice altceva, pentru ca in final sa'ti spuna "Stiam eu ca nu'ti pasa". Isi fac un hobby din fabricatul migrenelor tale. Si ele chiar au impresia ca merita, doar pentru singurul fapt ca le fac sa dispara in modul lor inocent si fermecator. O femeie va fugi in partea opusa dorintelor ei, fiind convinsa ca merita efortul de a fi ajunsa din urma de dorinta ei.

Later edit: nu stiu ce dracu am scris mai sus, dar in principiu sunt oleaca misogina din cand in cand. Iar in restul timpului sunt feminista. :))

15 minute dupa...

Pai hai sa incepem optimist, si sa lasam pesimismul pentru sfarsit, asa cum obisnuiesc eu :) Tocmai ce am terminat de vizionat un film misto, de fapt oarecum misto, d'asta siropos care te face sa ai fluturi in stomac 15 minute dupa (d'astaa ma si grabesc sa scriu repede postul, ca altfel se duce magia..).

Nu va spun cum s'a numit... o sa inchid si muzica ce imi distrage gandurile... o sa'mi dau voie sa zambesc putin la gandul ca reincep sa am visele alea frumoase in care ne plimbam de mana pe plaja. Dar deja trece efectul celor 15 minute... cred ca in timp am obtinut o oarecare imunitate, cele 15 minute nici macar nu mai sunt 15, si asta ma infurie!!

O sa fac candva o lista cu toate filmele care iti ofera cele 15 minute de dupa :)) insa nu acum, presimt ca as omite cateva. Sunt filmele alea care iti lasa o portita spre varianta credibila ca dragostea si romantismul merg mana'n mana, ca exista si undeva acolo te asteapta soulmate'u tau. Te fac sa iti suni prietenele si sa tragi o barfa despre marea ta iubire din copilarie, sa iti amintesti cati butterflies ce incercau sa evadeze din stomacul tau suprapopulat ai inghitit la loc, sa iti amintesti cate sperante s'au naruit in tine cand baiatul cu 10 ani mai mare ti'a spus sincer ca esti doar un copil, sa iti amintesti cum credeai ca nu te vei mai indragosti niciodata... Sau, in acele mirifice 15 minute de dupa, iti suni iubitul, sau cel mai bun prieten, si ii vorbesti pe cel mai copilaresc ton posibil, de undeva dintre perne si asternuturi, alintandu'te toata.

Pacat ca cele 15 minute se termina intr'un final, si cel mai probabil persoana de la celalalt capat al firului nu imparte cu tine zambetul si sclipirea irisului, asa ca o sa inchizi telefonul bosumflata zicandu'ti ca lumea e nesuferita si promitandu'ti pentru a mia oara ca nu te vei mai uita la asemenea filme!

cortina refuza sa cada

...ai face vreodata ceva care sa ma raneasca ai putea sa ma ranesti bineinteles ca ai putea dar mai lasa'ma putin sa cred ca nu nu ma trezi acum a inceput sa imi placa sa visez in visul meu nu pleci de fapt daca ma uit atent se repeta aceeasi scena cu sarutul nostru over and over eu nu observ mi se pare de fiecare data altfel descopar de fiecare data ceva nou si stii ca nu il cred pe oscar wilde care a spus ca prima experienta e cea mai importanta iar restul nu sunt decat repetari ale aceleiasi actiuni dar tu il crezi pentru ca ti se pare un geniu eu invat te invat pe tine si stii nu exista sfarsit ci doar inceput si continuare paradoxal imi e frica de sfarsit imi e frica imi e frica

in visul meu nu imi e frica de nimic pentru ca esti tu cu mine imi place cand esti cu mine desi esti asa ca o utopie uneori ma faci sa vreau sa plec stiu ca nu pot sa plec sunt slaba nu mai profita de asta dar nu te poti abtine o sa ma storci de vlaga energia mea e in tine acum vreau sa ai grija de mine o sa ai grija de mine sper sa ai grija de mine

vii sa vii eu te astept

sa imi aduci o sticla de cola cand vii stii ca nu imi place berea e amara ma pisca de limba stii ca ma stramb de fiecare data cand beau bere uneori vreau sa beau asa sa ma betivanesc bine oare ti'ar placea nu stiu nu cred ca imi pasa daca ti'ar placea nu ma simt eu bine nu imi place sa beau stii ca toate au un inceput eu nu cred ca euforia indusa e atat de sublima dar na tie iti place eu simt extaz prin toti porii mei lucizi si e minunat sunt numai eu si sunt si nu sunt stapana pe mine sunt roaba propriei mele minti nu e ceva atat de safe dar simt o putere convulsiva trecandu'mi prin vene ma simt atat de plina de mine ciudat nu imi dau seama daca e din pricina ta sau sunt doar eu cred ca sunt doar eu i felt it before dar acum e mult mai intens e mai intens pe zi ce trece uneori te vreau acolo alteori imi e rusine de tine imi e teama de tine vreau sa pleci si vreau sa ramai imi e teama de multe lucruri singurul lucru de care nu ma tem e chiar teama mea stiu ca pot trece prin ea uneori doar ma simt asa de bine e uman sa simt frica ti'am zis ca imi fac rau singura uneori si frica e unul din sentimentele pe care le chem atunci cand ma simt singura ma apropie frica m'a apropiat de tine mai tii minte clipele alea poate le'ai uitat poti sa uiti poti sa fi fericit esti fericit oare eu nu sunt mereu acum insa sunt inspir adanc si inchid ochi si las capul pe spate si sunt fericita vad o fetita blonda cu gurita murdara si cu jucariile murdare si cu manutele murdare cu nasucul ars de soare si cu ochii razand si atunci sunt fericita nu vreau sa mai deschid ochii miros caise si ciresii infloriti miros soare ma inunda rasul simt gustul vantului imi usuca narile nu mai aud nimic te rog nu ma trezi te implor nu

nu'i nimic pot oricand sa inchid ochii la loc si sa gust vantul e greu sa te opresti dar acum e confortabil ai asa brate moi imi place sa ma tii in brate ai buze moi pot sa'mi gasesc fericirea in mii de moduri majoritatea implica o parte din mine data in avans nu am rabdare sa'mi primesc bucatile inapoi imi suna in urechi rasul tau ironic dar nu am rabdare sa'mi gasesc fericirea uneori ma gandesc asa la tine si ma intorc speriata sa vad daca inca ma mai tii in brate de ce te indepartezi vino inapoi unde ma chemi ai ochi asa de patrunzatori vreau sa te urmez si nu mi'e frica dar te rog vino si ia'ma nu ma lasa singura esti din ce in ce mai rece bratele tale sunt reci simt cum imi ingheata sangele in vene mainile tremura vinetii unde pleci vino ramai cu mine asteapta'ma esti o iluzie nici macar nu te pot imbratisa esti o iluzie groaznic de rece incerci sa ma sperii intelege ca frica mea o poti induce doar prin mine nu te grabi sa ma faci sclava ta ca ai sa pierzi ai rabdare lasa'ma sa ma afund singura in abis

ai doar rabdare rabdare rabdare...

nu te mai cred

Daca o sa te intreb care este cel mai inaltator dintre toate sentimentele ce vei raspunde?

"Iubirea", mi'ai raspunde, poate.

Te inseli.

Astenie prematura

Cred ca da. De fapt asa simt. Simt ca a venit nenorocita asta de primavara prematur. Ma incearca o iritatie grozava a intregului organism. Ca o astenie de primavara. Mi se incolacesc mii de ganduri diferite in cap acum si nu stiu pe care sa il exprim mai repede. Bine, asta e ceva ordinar, stiu.

Hai sa incerc sa incep cu inceputul. Ma simt rau. Al dracului de rau. Ma simt cum te simti tu cand bei apa rece in timp ce ai o mandrete de inflamatie a gatului. Sau ca atunci cand te urzici. Sau ca atunci cand iti ingheata picioarele. Cand e mocirla. Si ger. Si poate si ploua. Si lumea e toata gri. Si stii ca nici acasa nu mai e ce'a fost odata. Si stii ca nu are cine sa iti faca un ceai fierbinte sau o cafea, fie ea si amara. Ma simt cum te simti tu cand te speli pe fata cu sapun si te tine pielea. Sau cand iti crapa vantul buzele. Sau cand iti ingheata urechile si cerceii inca penduleaza. Sau cand te frigi la limba dupa care mancarea devine fada, iar prin capsor iti trece sa bei ceva rece, sa neutralizezi efectul. Ma simt cum te simti tu cand e frig, si e mocirla, si esti imbracat in haine incomode, mai ai mult de mers pana acasa si nu exista mijloc de transport in comun, si te'ai taiat la deget si nu gasesti farmacia deschisa sa iti iei un plasture. Ma simt cum te simti tu cand nu te simti bine. Si nu ai chef de nimic, nici macar de lenevit. Ma simt ciudat in pielea mea.

Si starea asta dureaza de ceva vreme. Si ma irita ingrozitor si simt ca cu cat incerc sa ies din starea asta cu atat ma afund mai rau in ea. Mai devreme imi inghetasera picioarele si eram nervoasa. Tot ce imi doream era sa enervez si eu pe cineva, sa le dau peste nas nesimtitilor, sa stau la caldura, sa beau un ceai sau o cafea fara sa ma frig la limba. Sa ma relaxez. Guess what? Asta fac acum. And guess what again? Ma irita ca dracu. Imi dau seama ca nu trebuia sa imi vars nervii aiurea pe nimeni. Vreau sa fac un dus rece. Vreau sa mananc o ciocolata. Ce ma opreste? Mi'e groaznic de lene. Insa simt nevoia sa fac ceva.

Ma simt murdara. Si departe de toate idealurile mele. Mai departe ca niciodata dealtfel, pentru ca de ceva vreme incep sa ma analizez si sa constat nu cu usurinta si placere ca am nevoie de mai multa cultura. Am nevoie de spatiu. De libertate. De aer. Mult aer. Si am nevoie de tine. Desi urasc sa spun asta, chiar am nevoie. Simt ca nu mai fac fata singura si tu stai acolo observand ce fac eu fara sa te sinchisesti sa'mi dai o mana de ajutor.

rupturi regenerabile din mine

48 de ore nedormite, mult fum, multa bautura, si mai mult stres. Coardele mele nervoase intinse la maximum genereaza excitabilitate extrem de ridicata la factori diferiti. Sunt intr'o stare sensibila de latenta.

Noi, eu cu el, el cu tine. Al patrulea nici nu'si mai are locul. L'a pierdut de mult si inca nu vrea sa realizeze asta. Si de'aia va uraste pe amandoi si totusi ar omori sa fie ca voi. Ca tine si ca el. Si acum presimt ca o sa mi se faca dor de tine si guess what? Nu vreau si nu'mi place. Ma chinuie gandul asta. Ma chinui si tu si ma chinuie si el. Si mai stii ce? Ziceti voi ca nu imi pasa. Ca asa vi se pare voua ca sunt o "miserupista". Da imi pasa ma. Zau ca imi pasa. Uite acum imi pasa.Si ce rost mai are sa'mi mai pese si altadata? Aveti idee ce mult imi pasa acum? Sunteti prosti ba.

Ah, si toata invalmaseala aia de cuvinte si sentimente. Mi se ridica parul pe maini. Si stii ca mie rar mi se intampla asa ceva. Ce mai vrei ba? Ai luat o parte si mi'ai adus'o inapoi dupa o vreme dar la ce bun? Acum nu mai e a mea, e a noastra. Acum ma lasi sa ma descurc singura cu ea. Esti un las ba. Si el... ah, el! Dar nu'ti mai spun. Nu'ti mai spun, ai spus tu destule. Prostule! How could you? Era numai a noastra. Si imi pulsa prin vene. Ma facea sa mi se ridice parul pe maini. Dar ce stii tu? Stii prea putine, pentru ca si eu te'am mintit la randul meu. Si l'am mintit si pe el. Dar ce'i pasa lui? Dar tie tre sa'ti pese prostule! Ma auzi? Trebuie sa'ti pese.

Ah ce tampenie. Nu te pot conditiona pe tine, pe tine. Esti prost ba!

Si iata ca imi demonstrez mie inca o data ce ticaloasa sunt si, in aceste conditii, cand am nevoie de uitare, ma arunc cu sete asupra unui ocean de inocenta, asupra copilului ce imi reda zambetul sincer pe buze, numai el stie cum. Ma hranesc cu el si din el, din puritatea lui. Si el zambeste adorabil, are un capsor ca de lalele. Ii place sa'mi ofere inocenta lui. Si asa are din plin. Ma iubeste in felul lui... Toti ma iubiti in felul vostru, nu'i asa?

Prioritati...

Vroiam sa scriu despre criza identitara, dar am abandonat ideea. O voi relua la un moment dat totusi :D

Acum mi-am amintit de o discutie intre mine si o tanara domnisoara ajunsa la venerabila etate de 16 anisori. Discutia se formase in jurul planurilor de viitor. Eu ii spun visatoare si plina de ambitii ca vreau sa dau la teatru, ea imi raspunde printr'o privire atat de cinica pe cat ii permite conditia, dezvaluindu'mi apoi cu ochi umezi si duiosi de caprioara ce iti canta colinde in ajunul Craciunului ca visul ei este sa faca coregrafie pe boxe in cluburi.

run away from me

I can wrape your soul with no mercy and then my heart will cry with you when you're down, lost in the darkness pain.

te doare stiu

si pe mine ma doare poate mai tare decat te doare pe tine si o sa ma doara vesnic desi va parea ca uit pentru ca durerile mele se suprapun si atentia imi este captata de o noua durere ce nu imi lasa timp pentru cealalta

o sa te privesc si nu'ti voi da voie sa ma privesti la randu'ti pentru ca ma inhibi dar sa stii ca imi place ideea de a fi privita

sunt in stare sa te ranesc pana cand vei incepe sa ma urasti iar apoi sa regret sincer ca suferi si sa iti arat ca imi pot da si viata pentru tine si atunci ma vei rani tu pentru ca ma urasti si pentru ca nu imi poti ierta ca te'am ranit atat de crud si egoist asa cum am facut'o

sunt un cerc vicios. printre altele, realmente un cerc vicios. incep de la dulce si termin tot cu dulce, dupa ce in prealabil ai gustat tot ce iti este dat si nu iti este dat sa gusti in viata.

so run away from me, maybe you're made to taste only sweetness and nothing else.

Reiau

Cateva persoane care au citit postul anterior s'au simtit oleaca indignate. Adica ce gandire e aia? Ce teoreme si ce vorbe insultatoare la adresa iubirii si a relatiilor indrug? Insinuez cumva ca barbatii si numai barbati sunt insensibili? Ca ei nu sunt capabili sa iubeasca?

Departe de mine asemenea ganduri. Nu generalizam ci doar invocam motivele pentru care o anumita parte a populatiei pastreaza o relatie. Intr'adevar, limbajul folosit e mai satiric, rautacios de'a binelea pe alocuri. Insa satira se invarte in principal in jurul ideii de singuratate pe care tinem cu orice pret sa o alungam si facem de multe ori compromisuri in relatii.

In adolescenta, regula e sa ai prieten, ca in ziua de azi e musai sa ai unul, e ca si cum ai castiga cine stie ce trofeu. Daca nu ai esti o "naspa". Nu existi. Subiectele de discutie se invart in jurul baietilor, tre' sa stii bine cu ce se mananca ( la propriu si la figurat). Nu ai experienta stai deoparte si invata de la cele mai bune in domeniu. Esti un el de 18 ani si nu ai iubita? Poti fi considerat gay in unele cazuri. Depinde de anturaj. Oricum la 18 ani de mascul tre' sa posezi masina si sigur posezi si iubita. In principiu asta e regula de aur.

Pana si sexul a ajuns un must. Nu vrei sa crezi asta inca? Nu'i nimic, multi nu vor, insa se vor lumina. Ca si ea, afirm ca societata de azi a ajuns la un nivel ingrijorator de ridicat de poligamie. Ca nu mai conteaza decat un fizic indraznet si un accept. Si de aici restul e istorie.

Nu esti "buna rau" sau nu esti mascul cu masina? Well, i'm sorry to be the one to tell you, dar nu prea ai sanse asa ridicate. Depinde ce cauti. Unii nu sunt selectivi si ce gasesc aia pastreaza, si majoritatea nu realizeaza ca accepta o relatie cu probleme pentru ca pur si simplu s'au saturat sa caute si sa fie singuri. Si in timp ajungi sa te obisnuiesti cu problemele pe care le ai, sa'ti fie chiar indispensabile. Iti zici ca altceva mai bun nu prea vei mai gasi si te consolezi la gandul ca toata lumea are probleme. Si in final ajungi sa te plafonezi, sa cedezi crizelor de gelozie si stresului si sa cazi intr'o transa din care tarziu sau niciodata nu te vei mai trezi. pentru ca da, senzatia de atasare se confunda de multe ori cu dragostea.

De ce senzatie de atasare si nu dragostea sedimentata a unui cuplu cu ani grei in spate?Pai una ca nu ai ani grei in spate, ca, asa cum spuneam, totul se invarte in jurul subiectului "dragoste si relatii". Dupa o relatie relativ de durata in care el sau ea a fost centrul lumii tale, cand messengerul si telefonul era asaltat non-stop de el/ea, cand timpul liber era petrecut in doi, cand orice activitate se impartea la doi, cand mami si tati te intrebau "ce'ti face iubirea", cand la scoala si intre prieteni se discuta numai despre sexul opus, iar cand nu se discuta, se fac corelatii, cand totul se ghideaza dupa aparente, ajungi sa iti fie teama si rusine de singuratate. Si poate tu nici nu realizezi asta. Pur si simplu asta ti se pare cursul firesc al lucrurilor.

Deja la o varsta mai inaintata incepi sa iti faci griji ca nu vei gasi pe cineva cu care sa'ti imparti restul vietii. Si aproape orice varianta este binevenita. Si asta din pricina faptului ca ne degeneram felul de a fi si personalitatea, care si asa sunt destul de subrede intr'o astfel de lume. Suntem gata sa renuntam la multe din felul nostru de a fi, suntem gata sa ne vindem pe un post de slujma mai bine platit, pentru o masina mai frumoasa ca a vecinului, pentru celebritate, pentru succes, pentru sex, pentru un nume in societate. Nu e doar o problema in relatiile amoroase, e o problema pe toate planurile. Nu mai facem compromisuri, ca in secolul XIX, pentru o rochie de dantela si manusi asortate sau un loc intr'o loja la teatru si in societatea aristocrata, ci facem compromisuri pentru un iubit incult cu masina, sambete petrecute in Bamboo si corpuri cat mai aratoase, desi fake. Personalitatile se destrama si snobismul ne roade incet si sigur, alteori chiar rapid si sigur. Iar cei ce nu se adapteaza acestei societati sunt priviti diferit. Dar devine din ce in ce mai greu sa nu te conformezi. Din ce in ce mai multi factori actioneaza asupra noastra si ne fac sa ne pierdem intergitatea morala in schimbul unor nimicuri, fara de care nu putem totusi trai.

Insa, ca sa inchei in mod optimist, daca vrei se poate. Poti sa fii tu, sa te ocupi de tine si de preocuparile tale, sa ramai original si fantezist, sa nu te degradezi spiritual si sa iti aduni de ici de colo o cultura. Ca se poate. Totul depinde de ce iti doresti. De liberul tau arbitru.

Off-topic: nu mai scriu ca mi'au inghetat mainile si tre sa invat. Recomand totusi de citit, on-topic, Albert Toffler Socul viitorului. Ah, si poza apartine lu' Spencer Tunick, interesant nene. V'am pupat.

Tu o iubesti, zici, nu?

Te trezesti dimineata si iti zboara gandul la ea. Vrei sa o suni dar nu mai ai credit. Ii dai doar bip, ea te suna inapoi mereu. Nu si acum. Chiar iti respinge apelul. E la ore. Poate te duci si tu pe la scoala, pe la facultate, pe la serviciu... poate freci menta acasa. Si dupa ce iti bei cafeaua si iti fumezi monumentala tigara, nu prea mai ramane nimic de facut asa-i? Ai vrea sa faci un dus dar nu ai apa calda. Sau poate ai dar ti-e prea lene. Si in frigider cam bate vantul. Ah, uite, gata, l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior, ai gasit o sfanta activitate. Te duci in sufragerie, unde ti-a lasat mama, saraca, dimineata inainte sa plece la serviciu, o suta dă mii. Tragi pe tine, cu meticulozitate, blugii dă jmecher, cauti pe sub pat sosetele de ieri, imbraci hanoracul nespalat si te avanti in baie sa vezi rezultatul. Te privesti magulit in oglinda, incordezi putin buzele, ridici o spranceana, mimezi un poopik - doua, mai ridici o data spranceana. Apilici niste gel pe paru-ti matasos cu o miscare senzuala si controlata. Nu te grabesti. Ai timp. Ai tot timpul din lume. Ritualul acesta te transforma in barbatul fatal. Ce mai, esti bine, bine dă tot. Putin Brut completeaza tinuta ta de barbat fatal. Putin mai mult chiar. Ti-ai pus in cap sa o cuceresti pe vanzatoarea de la chioscul din colt, asta trebuie sa fie! Dar nu, nu e posibil. Tu o iubesti pe ea...

Privirea ei se pierde in reflexia adidasilor tai murdari calcand impetuos. Ca intr-un film cu Antonio Banderas, i se deruleaza imaginea ta de jos in sus, parca in reluare. Respiratia i se opreste pentru o clipa, dupa care se dezmeticeste si isi umezeste buzele. Nici nu e in stare sa te mai priveasca in ochi. Ochelarii tai de soare sunt inconvenientul. Singur numai tu din spatele lor o poti privi in voie. Esti atat de misterios pentru vanzatoarea de la chioscul din colt, ajunsa la venerabila varsta de 61 de ani, fara insa sa aiba onoarea de a cunoaste pe altcineva asemeni tie. Tu scoti din buzunarul gecii bancnota si ceri de şaij' dă mii un pachet de tigari, si daca mai ramane, si mai ramane, ceva de mancare. Doua paini si o bucata de parizer, d-ala ieftin. Important e ca ai tigari acum, ce daca sunt cumparate din banii lu măta care munceste saraca pe 6 milioane, din care jumate plateste intretinerea si jumate ti-o picura tie in fiecare dimineata pe masa din sufragerie, nestiind ca tu iti iei tigari. Dar tu nu te gandesti la asta si deci odata reajuns in casa, ramai fara activitate. Din nou. Mananci putin din parizerul ieftin, dar nu e bun. Ca e ieftin. Si te plictisesti de moarte. Si deja statul pe mess e o formalitate, iubita ti-a curatat lista si toate shukrele care iti intretineau diminetile au disparut subit. Deci te intorci trist la frecatul de menta. Dar cum si frecatul de menta te cam plictiseste, iti rasare in minte ea. Si ii dai din nou un bip, sa stie ca te gandesti la ea de cu zori. iti respinge iar si, evident, nu te suna inapoi nici de data asta. Ba ce naspa de ea ca se duce la scoala. In rest e fata buna. Dar ce sa-i faci, necazul ne loveste pe toti. Ce bine de ea ca te are pe tine. Ar trebui sa-ti fie recunoscatoare, iti zici, si odata cu gandul asta ii mai dai un bip. Trecand peste tristetea care te macina ca ea nu te mai suna odata, profiti de clipele petrecute in tihna si te gandesti tu asa in profunzime la problemele existentiale de actualitate, care evident te privesc direct. Cat de incorecta e viata asta cu unii. Cat de nedreptatit esti tu, care abia fumezi un pachet de tigari pe zi si bei un vin de doaga de la tataia de la Cucuietii din Deal. Nu ai si tu un ban de o bere cu baietii. Sa-ti scoti prietena la un cico nici atat. Iar altii au atatea si nu stiu sa profite! Stau ca prostii si isi pierd timpu' cu ochii in carti, incercand sa vrajeasca fetele cu ce vad ei scris in carti acolo. Ba si proastele alea ce mai cred. Eh, viata e greu.

Si in timp ce tu esti adancit in ganduri pline de filozofie si har, iti zbarnaie telefonul. E ea. Ah, ea! Iti spune copilarindu-se ca ii e dor de tine si ca trece pe la tine in drum spre casa, acum a iesit de la cursuri. Uite ca iti zambeste si tie soarta, ziua urmeaza sa ia o cu totul o alta intorsatura decat promitea in zori. Daca ai noroc si ea e in toane bune poate dai si tu o buca ceva. Ca esti barbat doar, cat sa mai rezisti si tu? In fine, important e ca mai vezi o moaca noua. Ca de a ta te-ai cam plictisit. Nici nu ai timp sa te adancesti din nou in ganduri despre singuratate ca ea si apare la usa. Va petreceti aproape tot restul zilei impreuna. O alinti, ii spui ca e viata ta, ca o iubesti, cand te imbeti ii zici uneori ca vrei s-o iei de nevasta. E misto cu ea. Uneori iti aduce cate o bere cand vine pe la tine. Daca ai nevoie de bani te imprumuta. Te inveseleste. Te si invata chestii. Te intelege si nu prea iti cere mai nimic. Si ce e cel mai misto e ca iti ofera afectiune. Te hraneste cu afectiunea si energia ei. Te oboseste insa cand lasa injuraturile si glumele de strada la o parte. Ea cica "vorbeste serios". Come on dude! Bah deci femeile sunt toate la fel, nu inteleg ele cum sta treaba, ca barbatii nu pot asa sa se deschida de fata cu toata lumea. Ei se adancesc in ganduri, cum spuneam, pline de filozofie si har, in singuratate. Cel mult in compania altor barbati. Ca asa e-n... profunzime. Si ea vrea sa patrunda in universul asta al vostru. Of mai fetica ma!

Da asa in rest e fata buna zici. Buna buna sau asa, mai oarecum? Adica au mascultii erectie in preajma ei sau nu? Au? Pai ce mai vrei nene? E misto asa in general, nu? Stai pe la ea, sta pe la tine. Nu prea se supara, si daca se supara reusesti tu sa o impaci. Tine la gluma, zici ca e unul din vagabontii tai. Te-ai obisnuit cu ea si ea cu tine. Faza tare e ca te accepta fara sa incerce sa te schimbe, ceea ce e convenabil pentru tine. Nici tu nu incerci sa o schimbi, nu prea te intereseaza felul ei de a fi, de fapt nici nu o cunosti asa bine. Nici nu prea te intereseaza asa prea multe despre ea. Adic, sa nu se inteleaga gresit, o iubesti mult de tot, ar fi si mai misto daca nu ar mai avea alti prieteni in afara de tine, ar fi si mai misto sa stea mereu numai cu tine, sa nu se mai bosumfle cand o lasi balta si te duci cu cate un ratat (dar ce sa faci daca alti tovarasi mai cool nu ai si tu?), sa nu se mai gandeasca ea asa la toate alea, eventual sa bea tapan si sa se apuce de fumat. Deci asa chiar ar fi femeia perfecta. Insa la ce bun sa te intereseze pe tine ce prieteni are? Sau ce carti si'a cumparat in ultima vreme? Daca nu scrie Kama Sutra pe ele oricum nu au valoare. La ce bun sa stii ce vrea sa faca cu viata ei? La ce bun sa ii stii motivele? Astea sunt problemele ei. Si oricum sunt irelevante pentru relatia voastra. Insa tu o iubesti, zici, nu?

Cat de mult o iubesti? Ai ramane cu ea daca ai castiga la loto? Ai plimba-o in dreapta ta in ferrari-u tau? Ai mai suna-o cand toate shukrele ar fi in preajma ta, dandu-ti atentie si oferindu-ti sex pe tava, asteptand niste bani in schimb? Ai continua sa o iubesti daca nu ar avea tatele alea mari si curu ala bombat? Ai continua sa o iubesti daca ar fi intr-un scaun cu rotile? Pentru ca eu cred ca tot ce poti simti e senzatie de atasare si nimic mai mult. Si pentru ca ea vede mizeria asta cu ochii goi si reci.