Nu esti "buna rau" sau nu esti mascul cu masina? Well, i'm sorry to be the one to tell you, dar nu prea ai sanse asa ridicate. Depinde ce cauti. Unii nu sunt selectivi si ce gasesc aia pastreaza, si majoritatea nu realizeaza ca accepta o relatie cu probleme pentru ca pur si simplu s'au saturat sa caute si sa fie singuri. Si in timp ajungi sa te obisnuiesti cu problemele pe care le ai, sa'ti fie chiar indispensabile. Iti zici ca altceva mai bun nu prea vei mai gasi si te consolezi la gandul ca toata lumea are probleme. Si in final ajungi sa te plafonezi, sa cedezi crizelor de gelozie si stresului si sa cazi intr'o transa din care tarziu sau niciodata nu te vei mai trezi. pentru ca da, senzatia de atasare se confunda de multe ori cu dragostea. De ce senzatie de atasare si nu dragostea sedimentata a unui cuplu cu ani grei in spate?Pai una ca nu ai ani grei in spate, ca, asa cum spuneam, totul se invarte in jurul subiectului "dragoste si relatii". Dupa o relatie relativ de durata in care el sau ea a fost centrul lumii tale, cand messengerul si telefonul era asaltat non-stop de el/ea, cand timpul liber era petrecut in doi, cand orice activitate se impartea la doi, cand mami si tati te intrebau "ce'ti face iubirea", cand la scoala si intre prieteni se discuta numai despre sexul opus, iar cand nu se discuta, se fac corelatii, cand totul se ghideaza dupa aparente, ajungi sa iti fie teama si rusine de singuratate. Si poate tu nici nu realizezi asta. Pur si simplu asta ti se pare cursul firesc al lucrurilor.Deja la o varsta mai inaintata incepi sa iti faci griji ca nu vei gasi pe cineva cu care sa'ti imparti restul vietii. Si aproape orice varianta este binevenita. Si asta din pricina faptului ca ne degeneram felul de a fi si personalitatea, care si asa sunt destul de subrede intr'o astfel de lume. Suntem gata sa renuntam la multe din felul nostru de a fi, suntem gata sa ne vindem pe un post de slujma mai bine platit, pentru o masina mai frumoasa ca a vecinului, pentru celebritate, pentru succes, pentru sex, pentru un nume in societate. Nu e doar o problema in relatiile amoroase, e o problema pe toate planurile. Nu mai facem compromisuri, ca in secolul XIX, pentru o rochie de dantela si manusi asortate sau un loc intr'o loja la teatru si in societatea aristocrata, ci facem compromisuri pentru un iubit incult cu masina, sambete petrecute in Bamboo si corpuri cat mai aratoase, desi fake. Personalitatile se destrama si snobismul ne roade incet si sigur, alteori chiar rapid si sigur. Iar cei ce nu se adapteaza acestei societati sunt priviti diferit. Dar devine din ce in ce mai greu sa nu te conformezi. Din ce in ce mai multi factori actioneaza asupra noastra si ne fac sa ne pierdem intergitatea morala in schimbul unor nimicuri, fara de care nu putem totusi trai.
Insa, ca sa inchei in mod optimist, daca vrei se poate. Poti sa fii tu, sa te ocupi de tine si de preocuparile tale, sa ramai original si fantezist, sa nu te degradezi spiritual si sa iti aduni de ici de colo o cultura. Ca se poate. Totul depinde de ce iti doresti. De liberul tau arbitru.
Off-topic: nu mai scriu ca mi'au inghetat mainile si tre sa invat. Recomand totusi de citit, on-topic, Albert Toffler Socul viitorului. Ah, si poza apartine lu' Spencer Tunick, interesant nene. V'am pupat.
duminică, ianuarie 11
Reiau
Cateva persoane care au citit postul anterior s'au simtit oleaca indignate. Adica ce gandire e aia? Ce teoreme si ce vorbe insultatoare la adresa iubirii si a relatiilor indrug? Insinuez cumva ca barbatii si numai barbati sunt insensibili? Ca ei nu sunt capabili sa iubeasca?
Departe de mine asemenea ganduri. Nu generalizam ci doar invocam motivele pentru care o anumita parte a populatiei pastreaza o relatie. Intr'adevar, limbajul folosit e mai satiric, rautacios de'a binelea pe alocuri. Insa satira se invarte in principal in jurul ideii de singuratate pe care tinem cu orice pret sa o alungam si facem de multe ori compromisuri in relatii. In adolescenta, regula e sa ai prieten, ca in ziua de azi e musai sa ai unul, e ca si cum ai castiga cine stie ce trofeu. Daca nu ai esti o "naspa". Nu existi. Subiectele de discutie se invart in jurul baietilor, tre' sa stii bine cu ce se mananca ( la propriu si la figurat). Nu ai experienta stai deoparte si invata de la cele mai bune in domeniu. Esti un el de 18 ani si nu ai iubita? Poti fi considerat gay in unele cazuri. Depinde de anturaj. Oricum la 18 ani de mascul tre' sa posezi masina si sigur posezi si iubita. In principiu asta e regula de aur.
Pana si sexul a ajuns un must. Nu vrei sa crezi asta inca? Nu'i nimic, multi nu vor, insa se vor lumina. Ca si ea, afirm ca societata de azi a ajuns la un nivel ingrijorator de ridicat de poligamie. Ca nu mai conteaza decat un fizic indraznet si un accept. Si de aici restul e istorie.
Nu esti "buna rau" sau nu esti mascul cu masina? Well, i'm sorry to be the one to tell you, dar nu prea ai sanse asa ridicate. Depinde ce cauti. Unii nu sunt selectivi si ce gasesc aia pastreaza, si majoritatea nu realizeaza ca accepta o relatie cu probleme pentru ca pur si simplu s'au saturat sa caute si sa fie singuri. Si in timp ajungi sa te obisnuiesti cu problemele pe care le ai, sa'ti fie chiar indispensabile. Iti zici ca altceva mai bun nu prea vei mai gasi si te consolezi la gandul ca toata lumea are probleme. Si in final ajungi sa te plafonezi, sa cedezi crizelor de gelozie si stresului si sa cazi intr'o transa din care tarziu sau niciodata nu te vei mai trezi. pentru ca da, senzatia de atasare se confunda de multe ori cu dragostea. De ce senzatie de atasare si nu dragostea sedimentata a unui cuplu cu ani grei in spate?Pai una ca nu ai ani grei in spate, ca, asa cum spuneam, totul se invarte in jurul subiectului "dragoste si relatii". Dupa o relatie relativ de durata in care el sau ea a fost centrul lumii tale, cand messengerul si telefonul era asaltat non-stop de el/ea, cand timpul liber era petrecut in doi, cand orice activitate se impartea la doi, cand mami si tati te intrebau "ce'ti face iubirea", cand la scoala si intre prieteni se discuta numai despre sexul opus, iar cand nu se discuta, se fac corelatii, cand totul se ghideaza dupa aparente, ajungi sa iti fie teama si rusine de singuratate. Si poate tu nici nu realizezi asta. Pur si simplu asta ti se pare cursul firesc al lucrurilor.Deja la o varsta mai inaintata incepi sa iti faci griji ca nu vei gasi pe cineva cu care sa'ti imparti restul vietii. Si aproape orice varianta este binevenita. Si asta din pricina faptului ca ne degeneram felul de a fi si personalitatea, care si asa sunt destul de subrede intr'o astfel de lume. Suntem gata sa renuntam la multe din felul nostru de a fi, suntem gata sa ne vindem pe un post de slujma mai bine platit, pentru o masina mai frumoasa ca a vecinului, pentru celebritate, pentru succes, pentru sex, pentru un nume in societate. Nu e doar o problema in relatiile amoroase, e o problema pe toate planurile. Nu mai facem compromisuri, ca in secolul XIX, pentru o rochie de dantela si manusi asortate sau un loc intr'o loja la teatru si in societatea aristocrata, ci facem compromisuri pentru un iubit incult cu masina, sambete petrecute in Bamboo si corpuri cat mai aratoase, desi fake. Personalitatile se destrama si snobismul ne roade incet si sigur, alteori chiar rapid si sigur. Iar cei ce nu se adapteaza acestei societati sunt priviti diferit. Dar devine din ce in ce mai greu sa nu te conformezi. Din ce in ce mai multi factori actioneaza asupra noastra si ne fac sa ne pierdem intergitatea morala in schimbul unor nimicuri, fara de care nu putem totusi trai.
Insa, ca sa inchei in mod optimist, daca vrei se poate. Poti sa fii tu, sa te ocupi de tine si de preocuparile tale, sa ramai original si fantezist, sa nu te degradezi spiritual si sa iti aduni de ici de colo o cultura. Ca se poate. Totul depinde de ce iti doresti. De liberul tau arbitru.
Off-topic: nu mai scriu ca mi'au inghetat mainile si tre sa invat. Recomand totusi de citit, on-topic, Albert Toffler Socul viitorului. Ah, si poza apartine lu' Spencer Tunick, interesant nene. V'am pupat.
Nu esti "buna rau" sau nu esti mascul cu masina? Well, i'm sorry to be the one to tell you, dar nu prea ai sanse asa ridicate. Depinde ce cauti. Unii nu sunt selectivi si ce gasesc aia pastreaza, si majoritatea nu realizeaza ca accepta o relatie cu probleme pentru ca pur si simplu s'au saturat sa caute si sa fie singuri. Si in timp ajungi sa te obisnuiesti cu problemele pe care le ai, sa'ti fie chiar indispensabile. Iti zici ca altceva mai bun nu prea vei mai gasi si te consolezi la gandul ca toata lumea are probleme. Si in final ajungi sa te plafonezi, sa cedezi crizelor de gelozie si stresului si sa cazi intr'o transa din care tarziu sau niciodata nu te vei mai trezi. pentru ca da, senzatia de atasare se confunda de multe ori cu dragostea. De ce senzatie de atasare si nu dragostea sedimentata a unui cuplu cu ani grei in spate?Pai una ca nu ai ani grei in spate, ca, asa cum spuneam, totul se invarte in jurul subiectului "dragoste si relatii". Dupa o relatie relativ de durata in care el sau ea a fost centrul lumii tale, cand messengerul si telefonul era asaltat non-stop de el/ea, cand timpul liber era petrecut in doi, cand orice activitate se impartea la doi, cand mami si tati te intrebau "ce'ti face iubirea", cand la scoala si intre prieteni se discuta numai despre sexul opus, iar cand nu se discuta, se fac corelatii, cand totul se ghideaza dupa aparente, ajungi sa iti fie teama si rusine de singuratate. Si poate tu nici nu realizezi asta. Pur si simplu asta ti se pare cursul firesc al lucrurilor.Deja la o varsta mai inaintata incepi sa iti faci griji ca nu vei gasi pe cineva cu care sa'ti imparti restul vietii. Si aproape orice varianta este binevenita. Si asta din pricina faptului ca ne degeneram felul de a fi si personalitatea, care si asa sunt destul de subrede intr'o astfel de lume. Suntem gata sa renuntam la multe din felul nostru de a fi, suntem gata sa ne vindem pe un post de slujma mai bine platit, pentru o masina mai frumoasa ca a vecinului, pentru celebritate, pentru succes, pentru sex, pentru un nume in societate. Nu e doar o problema in relatiile amoroase, e o problema pe toate planurile. Nu mai facem compromisuri, ca in secolul XIX, pentru o rochie de dantela si manusi asortate sau un loc intr'o loja la teatru si in societatea aristocrata, ci facem compromisuri pentru un iubit incult cu masina, sambete petrecute in Bamboo si corpuri cat mai aratoase, desi fake. Personalitatile se destrama si snobismul ne roade incet si sigur, alteori chiar rapid si sigur. Iar cei ce nu se adapteaza acestei societati sunt priviti diferit. Dar devine din ce in ce mai greu sa nu te conformezi. Din ce in ce mai multi factori actioneaza asupra noastra si ne fac sa ne pierdem intergitatea morala in schimbul unor nimicuri, fara de care nu putem totusi trai.
Insa, ca sa inchei in mod optimist, daca vrei se poate. Poti sa fii tu, sa te ocupi de tine si de preocuparile tale, sa ramai original si fantezist, sa nu te degradezi spiritual si sa iti aduni de ici de colo o cultura. Ca se poate. Totul depinde de ce iti doresti. De liberul tau arbitru.
Off-topic: nu mai scriu ca mi'au inghetat mainile si tre sa invat. Recomand totusi de citit, on-topic, Albert Toffler Socul viitorului. Ah, si poza apartine lu' Spencer Tunick, interesant nene. V'am pupat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
poza poza
RăspundețiȘtergerepoza face totul ! ! !