rupturi regenerabile din mine

48 de ore nedormite, mult fum, multa bautura, si mai mult stres. Coardele mele nervoase intinse la maximum genereaza excitabilitate extrem de ridicata la factori diferiti. Sunt intr'o stare sensibila de latenta.

Noi, eu cu el, el cu tine. Al patrulea nici nu'si mai are locul. L'a pierdut de mult si inca nu vrea sa realizeze asta. Si de'aia va uraste pe amandoi si totusi ar omori sa fie ca voi. Ca tine si ca el. Si acum presimt ca o sa mi se faca dor de tine si guess what? Nu vreau si nu'mi place. Ma chinuie gandul asta. Ma chinui si tu si ma chinuie si el. Si mai stii ce? Ziceti voi ca nu imi pasa. Ca asa vi se pare voua ca sunt o "miserupista". Da imi pasa ma. Zau ca imi pasa. Uite acum imi pasa.Si ce rost mai are sa'mi mai pese si altadata? Aveti idee ce mult imi pasa acum? Sunteti prosti ba.

Ah, si toata invalmaseala aia de cuvinte si sentimente. Mi se ridica parul pe maini. Si stii ca mie rar mi se intampla asa ceva. Ce mai vrei ba? Ai luat o parte si mi'ai adus'o inapoi dupa o vreme dar la ce bun? Acum nu mai e a mea, e a noastra. Acum ma lasi sa ma descurc singura cu ea. Esti un las ba. Si el... ah, el! Dar nu'ti mai spun. Nu'ti mai spun, ai spus tu destule. Prostule! How could you? Era numai a noastra. Si imi pulsa prin vene. Ma facea sa mi se ridice parul pe maini. Dar ce stii tu? Stii prea putine, pentru ca si eu te'am mintit la randul meu. Si l'am mintit si pe el. Dar ce'i pasa lui? Dar tie tre sa'ti pese prostule! Ma auzi? Trebuie sa'ti pese.

Ah ce tampenie. Nu te pot conditiona pe tine, pe tine. Esti prost ba!

Si iata ca imi demonstrez mie inca o data ce ticaloasa sunt si, in aceste conditii, cand am nevoie de uitare, ma arunc cu sete asupra unui ocean de inocenta, asupra copilului ce imi reda zambetul sincer pe buze, numai el stie cum. Ma hranesc cu el si din el, din puritatea lui. Si el zambeste adorabil, are un capsor ca de lalele. Ii place sa'mi ofere inocenta lui. Si asa are din plin. Ma iubeste in felul lui... Toti ma iubiti in felul vostru, nu'i asa?