Astenie prematura

Cred ca da. De fapt asa simt. Simt ca a venit nenorocita asta de primavara prematur. Ma incearca o iritatie grozava a intregului organism. Ca o astenie de primavara. Mi se incolacesc mii de ganduri diferite in cap acum si nu stiu pe care sa il exprim mai repede. Bine, asta e ceva ordinar, stiu.

Hai sa incerc sa incep cu inceputul. Ma simt rau. Al dracului de rau. Ma simt cum te simti tu cand bei apa rece in timp ce ai o mandrete de inflamatie a gatului. Sau ca atunci cand te urzici. Sau ca atunci cand iti ingheata picioarele. Cand e mocirla. Si ger. Si poate si ploua. Si lumea e toata gri. Si stii ca nici acasa nu mai e ce'a fost odata. Si stii ca nu are cine sa iti faca un ceai fierbinte sau o cafea, fie ea si amara. Ma simt cum te simti tu cand te speli pe fata cu sapun si te tine pielea. Sau cand iti crapa vantul buzele. Sau cand iti ingheata urechile si cerceii inca penduleaza. Sau cand te frigi la limba dupa care mancarea devine fada, iar prin capsor iti trece sa bei ceva rece, sa neutralizezi efectul. Ma simt cum te simti tu cand e frig, si e mocirla, si esti imbracat in haine incomode, mai ai mult de mers pana acasa si nu exista mijloc de transport in comun, si te'ai taiat la deget si nu gasesti farmacia deschisa sa iti iei un plasture. Ma simt cum te simti tu cand nu te simti bine. Si nu ai chef de nimic, nici macar de lenevit. Ma simt ciudat in pielea mea.

Si starea asta dureaza de ceva vreme. Si ma irita ingrozitor si simt ca cu cat incerc sa ies din starea asta cu atat ma afund mai rau in ea. Mai devreme imi inghetasera picioarele si eram nervoasa. Tot ce imi doream era sa enervez si eu pe cineva, sa le dau peste nas nesimtitilor, sa stau la caldura, sa beau un ceai sau o cafea fara sa ma frig la limba. Sa ma relaxez. Guess what? Asta fac acum. And guess what again? Ma irita ca dracu. Imi dau seama ca nu trebuia sa imi vars nervii aiurea pe nimeni. Vreau sa fac un dus rece. Vreau sa mananc o ciocolata. Ce ma opreste? Mi'e groaznic de lene. Insa simt nevoia sa fac ceva.

Ma simt murdara. Si departe de toate idealurile mele. Mai departe ca niciodata dealtfel, pentru ca de ceva vreme incep sa ma analizez si sa constat nu cu usurinta si placere ca am nevoie de mai multa cultura. Am nevoie de spatiu. De libertate. De aer. Mult aer. Si am nevoie de tine. Desi urasc sa spun asta, chiar am nevoie. Simt ca nu mai fac fata singura si tu stai acolo observand ce fac eu fara sa te sinchisesti sa'mi dai o mana de ajutor.

rupturi regenerabile din mine

48 de ore nedormite, mult fum, multa bautura, si mai mult stres. Coardele mele nervoase intinse la maximum genereaza excitabilitate extrem de ridicata la factori diferiti. Sunt intr'o stare sensibila de latenta.

Noi, eu cu el, el cu tine. Al patrulea nici nu'si mai are locul. L'a pierdut de mult si inca nu vrea sa realizeze asta. Si de'aia va uraste pe amandoi si totusi ar omori sa fie ca voi. Ca tine si ca el. Si acum presimt ca o sa mi se faca dor de tine si guess what? Nu vreau si nu'mi place. Ma chinuie gandul asta. Ma chinui si tu si ma chinuie si el. Si mai stii ce? Ziceti voi ca nu imi pasa. Ca asa vi se pare voua ca sunt o "miserupista". Da imi pasa ma. Zau ca imi pasa. Uite acum imi pasa.Si ce rost mai are sa'mi mai pese si altadata? Aveti idee ce mult imi pasa acum? Sunteti prosti ba.

Ah, si toata invalmaseala aia de cuvinte si sentimente. Mi se ridica parul pe maini. Si stii ca mie rar mi se intampla asa ceva. Ce mai vrei ba? Ai luat o parte si mi'ai adus'o inapoi dupa o vreme dar la ce bun? Acum nu mai e a mea, e a noastra. Acum ma lasi sa ma descurc singura cu ea. Esti un las ba. Si el... ah, el! Dar nu'ti mai spun. Nu'ti mai spun, ai spus tu destule. Prostule! How could you? Era numai a noastra. Si imi pulsa prin vene. Ma facea sa mi se ridice parul pe maini. Dar ce stii tu? Stii prea putine, pentru ca si eu te'am mintit la randul meu. Si l'am mintit si pe el. Dar ce'i pasa lui? Dar tie tre sa'ti pese prostule! Ma auzi? Trebuie sa'ti pese.

Ah ce tampenie. Nu te pot conditiona pe tine, pe tine. Esti prost ba!

Si iata ca imi demonstrez mie inca o data ce ticaloasa sunt si, in aceste conditii, cand am nevoie de uitare, ma arunc cu sete asupra unui ocean de inocenta, asupra copilului ce imi reda zambetul sincer pe buze, numai el stie cum. Ma hranesc cu el si din el, din puritatea lui. Si el zambeste adorabil, are un capsor ca de lalele. Ii place sa'mi ofere inocenta lui. Si asa are din plin. Ma iubeste in felul lui... Toti ma iubiti in felul vostru, nu'i asa?

Prioritati...

Vroiam sa scriu despre criza identitara, dar am abandonat ideea. O voi relua la un moment dat totusi :D

Acum mi-am amintit de o discutie intre mine si o tanara domnisoara ajunsa la venerabila etate de 16 anisori. Discutia se formase in jurul planurilor de viitor. Eu ii spun visatoare si plina de ambitii ca vreau sa dau la teatru, ea imi raspunde printr'o privire atat de cinica pe cat ii permite conditia, dezvaluindu'mi apoi cu ochi umezi si duiosi de caprioara ce iti canta colinde in ajunul Craciunului ca visul ei este sa faca coregrafie pe boxe in cluburi.

run away from me

I can wrape your soul with no mercy and then my heart will cry with you when you're down, lost in the darkness pain.

te doare stiu

si pe mine ma doare poate mai tare decat te doare pe tine si o sa ma doara vesnic desi va parea ca uit pentru ca durerile mele se suprapun si atentia imi este captata de o noua durere ce nu imi lasa timp pentru cealalta

o sa te privesc si nu'ti voi da voie sa ma privesti la randu'ti pentru ca ma inhibi dar sa stii ca imi place ideea de a fi privita

sunt in stare sa te ranesc pana cand vei incepe sa ma urasti iar apoi sa regret sincer ca suferi si sa iti arat ca imi pot da si viata pentru tine si atunci ma vei rani tu pentru ca ma urasti si pentru ca nu imi poti ierta ca te'am ranit atat de crud si egoist asa cum am facut'o

sunt un cerc vicios. printre altele, realmente un cerc vicios. incep de la dulce si termin tot cu dulce, dupa ce in prealabil ai gustat tot ce iti este dat si nu iti este dat sa gusti in viata.

so run away from me, maybe you're made to taste only sweetness and nothing else.

Reiau

Cateva persoane care au citit postul anterior s'au simtit oleaca indignate. Adica ce gandire e aia? Ce teoreme si ce vorbe insultatoare la adresa iubirii si a relatiilor indrug? Insinuez cumva ca barbatii si numai barbati sunt insensibili? Ca ei nu sunt capabili sa iubeasca?

Departe de mine asemenea ganduri. Nu generalizam ci doar invocam motivele pentru care o anumita parte a populatiei pastreaza o relatie. Intr'adevar, limbajul folosit e mai satiric, rautacios de'a binelea pe alocuri. Insa satira se invarte in principal in jurul ideii de singuratate pe care tinem cu orice pret sa o alungam si facem de multe ori compromisuri in relatii.

In adolescenta, regula e sa ai prieten, ca in ziua de azi e musai sa ai unul, e ca si cum ai castiga cine stie ce trofeu. Daca nu ai esti o "naspa". Nu existi. Subiectele de discutie se invart in jurul baietilor, tre' sa stii bine cu ce se mananca ( la propriu si la figurat). Nu ai experienta stai deoparte si invata de la cele mai bune in domeniu. Esti un el de 18 ani si nu ai iubita? Poti fi considerat gay in unele cazuri. Depinde de anturaj. Oricum la 18 ani de mascul tre' sa posezi masina si sigur posezi si iubita. In principiu asta e regula de aur.

Pana si sexul a ajuns un must. Nu vrei sa crezi asta inca? Nu'i nimic, multi nu vor, insa se vor lumina. Ca si ea, afirm ca societata de azi a ajuns la un nivel ingrijorator de ridicat de poligamie. Ca nu mai conteaza decat un fizic indraznet si un accept. Si de aici restul e istorie.

Nu esti "buna rau" sau nu esti mascul cu masina? Well, i'm sorry to be the one to tell you, dar nu prea ai sanse asa ridicate. Depinde ce cauti. Unii nu sunt selectivi si ce gasesc aia pastreaza, si majoritatea nu realizeaza ca accepta o relatie cu probleme pentru ca pur si simplu s'au saturat sa caute si sa fie singuri. Si in timp ajungi sa te obisnuiesti cu problemele pe care le ai, sa'ti fie chiar indispensabile. Iti zici ca altceva mai bun nu prea vei mai gasi si te consolezi la gandul ca toata lumea are probleme. Si in final ajungi sa te plafonezi, sa cedezi crizelor de gelozie si stresului si sa cazi intr'o transa din care tarziu sau niciodata nu te vei mai trezi. pentru ca da, senzatia de atasare se confunda de multe ori cu dragostea.

De ce senzatie de atasare si nu dragostea sedimentata a unui cuplu cu ani grei in spate?Pai una ca nu ai ani grei in spate, ca, asa cum spuneam, totul se invarte in jurul subiectului "dragoste si relatii". Dupa o relatie relativ de durata in care el sau ea a fost centrul lumii tale, cand messengerul si telefonul era asaltat non-stop de el/ea, cand timpul liber era petrecut in doi, cand orice activitate se impartea la doi, cand mami si tati te intrebau "ce'ti face iubirea", cand la scoala si intre prieteni se discuta numai despre sexul opus, iar cand nu se discuta, se fac corelatii, cand totul se ghideaza dupa aparente, ajungi sa iti fie teama si rusine de singuratate. Si poate tu nici nu realizezi asta. Pur si simplu asta ti se pare cursul firesc al lucrurilor.

Deja la o varsta mai inaintata incepi sa iti faci griji ca nu vei gasi pe cineva cu care sa'ti imparti restul vietii. Si aproape orice varianta este binevenita. Si asta din pricina faptului ca ne degeneram felul de a fi si personalitatea, care si asa sunt destul de subrede intr'o astfel de lume. Suntem gata sa renuntam la multe din felul nostru de a fi, suntem gata sa ne vindem pe un post de slujma mai bine platit, pentru o masina mai frumoasa ca a vecinului, pentru celebritate, pentru succes, pentru sex, pentru un nume in societate. Nu e doar o problema in relatiile amoroase, e o problema pe toate planurile. Nu mai facem compromisuri, ca in secolul XIX, pentru o rochie de dantela si manusi asortate sau un loc intr'o loja la teatru si in societatea aristocrata, ci facem compromisuri pentru un iubit incult cu masina, sambete petrecute in Bamboo si corpuri cat mai aratoase, desi fake. Personalitatile se destrama si snobismul ne roade incet si sigur, alteori chiar rapid si sigur. Iar cei ce nu se adapteaza acestei societati sunt priviti diferit. Dar devine din ce in ce mai greu sa nu te conformezi. Din ce in ce mai multi factori actioneaza asupra noastra si ne fac sa ne pierdem intergitatea morala in schimbul unor nimicuri, fara de care nu putem totusi trai.

Insa, ca sa inchei in mod optimist, daca vrei se poate. Poti sa fii tu, sa te ocupi de tine si de preocuparile tale, sa ramai original si fantezist, sa nu te degradezi spiritual si sa iti aduni de ici de colo o cultura. Ca se poate. Totul depinde de ce iti doresti. De liberul tau arbitru.

Off-topic: nu mai scriu ca mi'au inghetat mainile si tre sa invat. Recomand totusi de citit, on-topic, Albert Toffler Socul viitorului. Ah, si poza apartine lu' Spencer Tunick, interesant nene. V'am pupat.

Tu o iubesti, zici, nu?

Te trezesti dimineata si iti zboara gandul la ea. Vrei sa o suni dar nu mai ai credit. Ii dai doar bip, ea te suna inapoi mereu. Nu si acum. Chiar iti respinge apelul. E la ore. Poate te duci si tu pe la scoala, pe la facultate, pe la serviciu... poate freci menta acasa. Si dupa ce iti bei cafeaua si iti fumezi monumentala tigara, nu prea mai ramane nimic de facut asa-i? Ai vrea sa faci un dus dar nu ai apa calda. Sau poate ai dar ti-e prea lene. Si in frigider cam bate vantul. Ah, uite, gata, l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior, ai gasit o sfanta activitate. Te duci in sufragerie, unde ti-a lasat mama, saraca, dimineata inainte sa plece la serviciu, o suta dă mii. Tragi pe tine, cu meticulozitate, blugii dă jmecher, cauti pe sub pat sosetele de ieri, imbraci hanoracul nespalat si te avanti in baie sa vezi rezultatul. Te privesti magulit in oglinda, incordezi putin buzele, ridici o spranceana, mimezi un poopik - doua, mai ridici o data spranceana. Apilici niste gel pe paru-ti matasos cu o miscare senzuala si controlata. Nu te grabesti. Ai timp. Ai tot timpul din lume. Ritualul acesta te transforma in barbatul fatal. Ce mai, esti bine, bine dă tot. Putin Brut completeaza tinuta ta de barbat fatal. Putin mai mult chiar. Ti-ai pus in cap sa o cuceresti pe vanzatoarea de la chioscul din colt, asta trebuie sa fie! Dar nu, nu e posibil. Tu o iubesti pe ea...

Privirea ei se pierde in reflexia adidasilor tai murdari calcand impetuos. Ca intr-un film cu Antonio Banderas, i se deruleaza imaginea ta de jos in sus, parca in reluare. Respiratia i se opreste pentru o clipa, dupa care se dezmeticeste si isi umezeste buzele. Nici nu e in stare sa te mai priveasca in ochi. Ochelarii tai de soare sunt inconvenientul. Singur numai tu din spatele lor o poti privi in voie. Esti atat de misterios pentru vanzatoarea de la chioscul din colt, ajunsa la venerabila varsta de 61 de ani, fara insa sa aiba onoarea de a cunoaste pe altcineva asemeni tie. Tu scoti din buzunarul gecii bancnota si ceri de şaij' dă mii un pachet de tigari, si daca mai ramane, si mai ramane, ceva de mancare. Doua paini si o bucata de parizer, d-ala ieftin. Important e ca ai tigari acum, ce daca sunt cumparate din banii lu măta care munceste saraca pe 6 milioane, din care jumate plateste intretinerea si jumate ti-o picura tie in fiecare dimineata pe masa din sufragerie, nestiind ca tu iti iei tigari. Dar tu nu te gandesti la asta si deci odata reajuns in casa, ramai fara activitate. Din nou. Mananci putin din parizerul ieftin, dar nu e bun. Ca e ieftin. Si te plictisesti de moarte. Si deja statul pe mess e o formalitate, iubita ti-a curatat lista si toate shukrele care iti intretineau diminetile au disparut subit. Deci te intorci trist la frecatul de menta. Dar cum si frecatul de menta te cam plictiseste, iti rasare in minte ea. Si ii dai din nou un bip, sa stie ca te gandesti la ea de cu zori. iti respinge iar si, evident, nu te suna inapoi nici de data asta. Ba ce naspa de ea ca se duce la scoala. In rest e fata buna. Dar ce sa-i faci, necazul ne loveste pe toti. Ce bine de ea ca te are pe tine. Ar trebui sa-ti fie recunoscatoare, iti zici, si odata cu gandul asta ii mai dai un bip. Trecand peste tristetea care te macina ca ea nu te mai suna odata, profiti de clipele petrecute in tihna si te gandesti tu asa in profunzime la problemele existentiale de actualitate, care evident te privesc direct. Cat de incorecta e viata asta cu unii. Cat de nedreptatit esti tu, care abia fumezi un pachet de tigari pe zi si bei un vin de doaga de la tataia de la Cucuietii din Deal. Nu ai si tu un ban de o bere cu baietii. Sa-ti scoti prietena la un cico nici atat. Iar altii au atatea si nu stiu sa profite! Stau ca prostii si isi pierd timpu' cu ochii in carti, incercand sa vrajeasca fetele cu ce vad ei scris in carti acolo. Ba si proastele alea ce mai cred. Eh, viata e greu.

Si in timp ce tu esti adancit in ganduri pline de filozofie si har, iti zbarnaie telefonul. E ea. Ah, ea! Iti spune copilarindu-se ca ii e dor de tine si ca trece pe la tine in drum spre casa, acum a iesit de la cursuri. Uite ca iti zambeste si tie soarta, ziua urmeaza sa ia o cu totul o alta intorsatura decat promitea in zori. Daca ai noroc si ea e in toane bune poate dai si tu o buca ceva. Ca esti barbat doar, cat sa mai rezisti si tu? In fine, important e ca mai vezi o moaca noua. Ca de a ta te-ai cam plictisit. Nici nu ai timp sa te adancesti din nou in ganduri despre singuratate ca ea si apare la usa. Va petreceti aproape tot restul zilei impreuna. O alinti, ii spui ca e viata ta, ca o iubesti, cand te imbeti ii zici uneori ca vrei s-o iei de nevasta. E misto cu ea. Uneori iti aduce cate o bere cand vine pe la tine. Daca ai nevoie de bani te imprumuta. Te inveseleste. Te si invata chestii. Te intelege si nu prea iti cere mai nimic. Si ce e cel mai misto e ca iti ofera afectiune. Te hraneste cu afectiunea si energia ei. Te oboseste insa cand lasa injuraturile si glumele de strada la o parte. Ea cica "vorbeste serios". Come on dude! Bah deci femeile sunt toate la fel, nu inteleg ele cum sta treaba, ca barbatii nu pot asa sa se deschida de fata cu toata lumea. Ei se adancesc in ganduri, cum spuneam, pline de filozofie si har, in singuratate. Cel mult in compania altor barbati. Ca asa e-n... profunzime. Si ea vrea sa patrunda in universul asta al vostru. Of mai fetica ma!

Da asa in rest e fata buna zici. Buna buna sau asa, mai oarecum? Adica au mascultii erectie in preajma ei sau nu? Au? Pai ce mai vrei nene? E misto asa in general, nu? Stai pe la ea, sta pe la tine. Nu prea se supara, si daca se supara reusesti tu sa o impaci. Tine la gluma, zici ca e unul din vagabontii tai. Te-ai obisnuit cu ea si ea cu tine. Faza tare e ca te accepta fara sa incerce sa te schimbe, ceea ce e convenabil pentru tine. Nici tu nu incerci sa o schimbi, nu prea te intereseaza felul ei de a fi, de fapt nici nu o cunosti asa bine. Nici nu prea te intereseaza asa prea multe despre ea. Adic, sa nu se inteleaga gresit, o iubesti mult de tot, ar fi si mai misto daca nu ar mai avea alti prieteni in afara de tine, ar fi si mai misto sa stea mereu numai cu tine, sa nu se mai bosumfle cand o lasi balta si te duci cu cate un ratat (dar ce sa faci daca alti tovarasi mai cool nu ai si tu?), sa nu se mai gandeasca ea asa la toate alea, eventual sa bea tapan si sa se apuce de fumat. Deci asa chiar ar fi femeia perfecta. Insa la ce bun sa te intereseze pe tine ce prieteni are? Sau ce carti si'a cumparat in ultima vreme? Daca nu scrie Kama Sutra pe ele oricum nu au valoare. La ce bun sa stii ce vrea sa faca cu viata ei? La ce bun sa ii stii motivele? Astea sunt problemele ei. Si oricum sunt irelevante pentru relatia voastra. Insa tu o iubesti, zici, nu?

Cat de mult o iubesti? Ai ramane cu ea daca ai castiga la loto? Ai plimba-o in dreapta ta in ferrari-u tau? Ai mai suna-o cand toate shukrele ar fi in preajma ta, dandu-ti atentie si oferindu-ti sex pe tava, asteptand niste bani in schimb? Ai continua sa o iubesti daca nu ar avea tatele alea mari si curu ala bombat? Ai continua sa o iubesti daca ar fi intr-un scaun cu rotile? Pentru ca eu cred ca tot ce poti simti e senzatie de atasare si nimic mai mult. Si pentru ca ea vede mizeria asta cu ochii goi si reci.