Buna dimineata iubitule!

...Te trezesti dimineata si rasuflarea ta adormita se rasfrange in urechea lui, parul tau ii gadila usor pieptul iar degetele ii alinta gatul. Stii ca la doua rasuflari de tine e el si ca daca intinzi putin gatul tau ii saruti gatul lui. El e primul lucru pe care il intrezaresti cand lumina reuseste sa'ti deschida ochii de pisoi inca adormit. Cand constiinta iti revine, primul lucru pe care il faci e sa deschizi ochii, speriata parca de gandul ca el poate sa nu fie acolo. O milisecunda in care respiratia ti se opreste in loc iar inima iti bate ca nebuna in piept. Rasufli usurata si zambesti cand il vezi. E acolo, al tau, pe perna ta, visand cine stie ce campionate de fotbal sau curse de carting. Te culcusesti fericita la pieptul lui si torci ca o pisica. Il saruti jucaus pe gat si iti petreci mainile prin parul lui, inca gandindu'te cat de bine e ca e acolo pe perna ta si cat de norocoasa esti ca te tine in brate in fiecare dimineata. Ai chef de joaca, te intinzi si te pisicesti toata langa el in asternuturi si iti ridici capul pentru a'l saruta pe gat, pe ureche, pe frunte... incepe sa plescaie si sa mormaie morocanos: iara te bagi in sufletul lui asa de dimineata. Intredeschide strengareste un ochi, rade smotocit, te ia in brate si te ridica mai sus pe pieptul lui. Tu zambesti fericita si il saruti, are si el chef de joaca. Te ridici dupa cateva momente, lenesa, in tricoul lui lalai si chilotii comozi, de bumbac, in care ai adormit aseara, si te indrepti spre bucatarie sa'ti faci o cafea. El apare in cateva minute din baie si te cearta dragalas ca stai cu picioarele goale pe gresia rece. Tu zambesti si ii oferi o cafea fierbinte. El iti ia ceasca din mana si o pune la loc pe masa. Inca are chef de joaca...

Cand va hotarati in final sa beti cafeaua e deja rece, iar in timp ce tu aprinzi aragazul sa o pui la incalzit, ii simti in spate privirea fixata pe tine. Te intorci si ii zambesti. Stii cat inseamna de fapt zambetul tau pentru el? Stii cat adora sa te vada asa naturala de dimineata, cu parul ciufulit, cu bratele calde, cu zambetul larg si fericit, cu pielea care iti miroase a lalele, in tricoul lui lalai si in picioarele goale? Te priveste in fiecare dimineata la fel, cu fascinatia de copil uimit, asa cum il privesti tu cand te trezesti cu capul pe pieptul lui. Poate unicul moment din zi in care iti place sa il observi, sa ii analizezi trasaturile. El o face toata ziua, tot timpul aflat in prezenta ta. Nu se poate abtine sa nu te iubeasca...

Ii stai in brate, pe scaun, ganditoare, rontaind rand pe rand cate o cereala cu cioacolata si sorbind din cafeaua inca fierbinte de data asta si bombanind maruntisuri irelevante. Ii simti respiratia in parul tau si te intrebi daca oare el chiar te asculta. Are chipul ascuns in parul tau si te saruta pe gat. Nu, nu crezi ca te asculta. Te bosumfli. El e inca fascinat de mirosul parului si al pielii tale. E fascinat si de toate maruntisurile tale matinale, de vocea ta preocupata si privirea ta ganditoare si importanta. Esti asa oficiala. Pana si pe tine te pufneste rasul. Si radeti impreuna.

Iti petreci ziua in felul tau, gandindu'te din cand in cand la el, intrebandu'te daca si el se gandeste la tine. Zambesti usor absenta cand in minte ti se opreste imaginea lui. Dar atentia iti este captata rapid de altceva si iti revine energia caracteristica. Razi, plangi, te certi, te impaci, reusesti, pierzi, privesti, cauti, glumesti, te joci, esti cu tine si de aici se trag toate tataraseniile. Esti cu tine. Esti tu.

Mirosul caminului te face a lui din nou. Iti e dor. Iti spune hiperbolizat, evident, ca de fapt s'a gandit la tine toata ziua. Esti multumita. Si redevii tu, cea a carui miros si zambet il fascineaza, cea care ii sta pe genunchi rontaind ceva si bombanind nimicuri. Il fascineaza atentia pe care o acorzi lucrurilor. Lumanarile tale parfumate, accesoriile colorate, pernele asezate asa cum numai tu stii, emisiunile pe care le urmaresti, revistele pe care le rasfoiesti si mancarea lui preferata pe care ai invatat sa o gatesti ca sa ii faci cate o placere din cand in cand. Iubeste sa te vada cum te desfasori iar tu iubesti sa il stii ca te priveste. Iubesti sa ii zici "noapte buna iubitule" si "buna dimineata iubitule"...

..."buna dimineata iubitule"... send text message... iti trantesti capul pe perna si te lafai singura in patul tau mare si gol.

despre indiferenta

Am scris postul asta de zece ori pana acum..si tot de zece ori l'am si sters. Nu am nicio inspiratie la ora asta. Dar am un chef nebun sa scriu. E modul meu de a ma elibera. Ma mai eliberez si cand ascult muzica, si cand.. dar nu va mai zic alt exemplu, aveti si voi imaginatie. Insa nu imi merge sunetul, nu pot asculta niciun fel de zgomot electronic si cred ca asta este motivul totalului vid din mintea mea.

Vreau doar sa spun ca indiferenta doare. Cred ca doare cel mai tare. Mai ales cand stii ca omul care ofera indiferenta, nu o ofera din incapabilitatea de a simti altceva, ci din lipsa unei motivatii de a simti altceva. Iar pe mine asta ma scoate din minti. Sunt un pachet de nervi.

Eu de ce nu pot fi domne' indiferenta??

Aime-moi !

.."Je t'aime"..

Vreau sa am un nasuc mic si carn, par cret si plin de viata si ochii mari si vioi. Sa respir Parisul in fiecare dimineata, sa ii privesc luminile, noaptea, la inaltime, in timp ce tanarul imi tine mana stanga intr'a lui si rade povestindu'mi mici istorioare ironice ce ne leaga destinele. Sa'l privesc zambind complice la teoria conspiratiei noastre, sa'i dau ochelarii jos si sa'l sarut. Delicat si energic. Sa'i simt respiratia intr'a mea, intr'o noapte in care nimeni nu stie ca ne aflam deasupra lor si stim ceva ce ei nu stiu. Sa ne bata vantul prin par si sa radem sarutandu'ne.

Sa ploua intr'o dimineata in care ne bem cafeaua la mine in apartament, ascultand Joe Dassin dupa ce ne'am batut cu pernele devastand dormitorul si sufrageria. Sa ploua, sa se prelinga apa pe ferestrele aburite. Si noi sa ne bem cafeaua ascultand Joe Dassin.

Sa ne plimbam dupa-amiezele prin parcurile pariziene, tinandu'ne de mana si razand. El sa poarte sacoul negru de velur si blugii spalaciti. Sapca intoarsa si asezata intr'o parte, strengareste. Sa ii vina perfect. Sa ne asezam pe banca pustie, sa fie racoare si sa ne sarutam pana i se aburesc ochelarii. Sa radem.

Sa ne tinem de mana.

Sa fie toamna.

Sa isi strecoare mainile pe sub paltonul meu crem intr'o imbratisare proaspata.

Sa ma sarute.

Sa fie vreme umeda tomnatica, sa ne bata vantul prin par, sa ne atingem mainile flamanzi, sa ma joc cu suvitele lui negre ce se ivesc de sub boneta masculina ce o poarta, intr'un parc parizian, in timp ce ma tine de mana si ma saruta.

Si sa'mi sopteasca "je t'aime"

"Moi aussi mon cher..moi aussi.."