Christmas Eve

Am gasit intr'un final cinci minute sa scriu aici. Desi e vacanta si timpul liber curge in voie, am cam evitat netul. Daca raman singura acasa mi se pare totul pustiu. Asa cum e acum, in aceste cinci minutzele de care profit ca sa scriu. Am intrat parca intr'un fel de transa a sarbatorilor, a vacantei... din pricina familiei, a cadourilor, nici nu stiu exact din pricina cui. Desi nu e nici pe departe Craciunul din povesti, ma simt asa copil, e asa de bine. Vreau sa'mi fac familia fericita. Vreau sa renunt la nazuri, la orice altceva, sa fiu doar eu si zambetul meu care se intinde pe muulti metrii patrati :D Curios, chiar functioneaza. Poate si din pricina ca am un copil langa mine. Un inger de 8 ani. Nu vreau sa ma gandesc la ce nu am..sunt prea multe. Uite deja incep sa ma gandesc. So..

So.. o sa ma duc sa imi fac o baie cu multa spuma ce miroase a scortisoara, mandarine.. O sa imi aprind multe lumanarele parfumate si o sa sting luminile. O sa miroasa in toata casa a turta dulce si portocale. O sa aprind si betisoare parfumate si o sa stam toti in lumina difuza sa mancam sarmale si dulciuri, la un pahar de vin, in zgomotul rasetelor. O sa ascultam colinde (chiar si "leru'i leeeer si iaraaa leeer" :)) ), o sa vedem niste filme, o sa cantam in jurul bradului mareee si colorat (da, la o medie de varsta de 20 ani, vom canta colinde). Si cel mai important e ca vom fi cu totii, impreuna. O sa ne simtim bine. Daaaaaa!

Ce bine e sa simti spiritul sarbatorilor!! Sarbatori fericite tuturor. Sa va simtiti cel putin la fel de bine ca mine. Aaah, simt mirosul lumanarilor si a spumei aromate, ma duc sa ma rasfat putin. Aveti grija de voi si de cei dragi. Si sper sa ninga...

Si hei... sa va aduca Moshu' tot ce va doriti!! Merry Christmas!

E frumos...

Ce inseamna frumos in ziua de azi? Pentru mine frumoasa e...iubirea pe care o traiesc in fiecare zi, siguranta pe care mi-o daruieste el, si simplitatea lucrurilor pe care le fac in fiecare zi: e frumos sa dormi,desi ceasul ti-a sunat si stii ca te asteapta vecina ta sa mergeti impreuna la liceu;e frumos sa uiti sa mananci la pranz pentru ca te-ai hranit cu "dragoste" [eu nu prea uit sa mananc,dar da bine :)], e frumos sa iti suni colega de banca in fiecare dimineata sa o trezesti din somn (desi nici tu nu esti mai treaza), e frumos sa stii ca lumea te considera un om bun,chiar daca tu crezi ca lumea e rea;e frumos sa pierzi timpul...sa dormi,sa mananci,sa faci dragoste cu iubitu' si sa uiti la ce ora vin ai tai acasa,sa bei un ceai cald si sa vezi un film frumos cand afara tuna si fulgera, e frumos sa ai impresia ca esti fericit,sa crezi ca viata iti rezerva tot binele din lume,ca nicio boala nu te va atinge caci tu esti ACELA(ceva gen superman gen)!! Dar cel mai frumos e sa traiesti: sa plangi, sa te gandesti de mii de ori la acelasi lucru(pana cand iti dai seama ca nu era asa de important), sa stii ca orice ai face el tot te va iubi,sa-i simti rasuflarea plina de pasiune,sa nu stii ce vei face mai tarziu,sa astepti sa isi dea seama ca te-ai suparat, sa faci mofturi si el sa te rasfete... sa fii rasfatata... sa simti ca nu e nimic mai important ca tine pe lumea asta... sa te bucuri de primele zile de primavara stand ore in sir in parc si uitand ca a doua zi o sa te asculte la fizica... e frumos sa stii ce e frumos...frumos pot sa spun ca frumosul vine din interior...al cui interior? pai...al cui vreti voi... [andreea]

omul: autosugestia universala.

Minunata si stranie fiinta omul. Unica, minunata si stranie. Ca specie si ca individ. Fiecare in felul sau. Fiecare cum poate, cum vrea si cum reuseste. Dar in general in mod involuntar. Uneori ne constientizam originalitatea, ne speriem de ea si incercam sa ne ascundem. Ne amestecam cu ceilalti incercand din rasputeri sa obtinem "efectul de turma". Desi ne dorim sa iesim in evidenta, nu ne puteam lua asupra noastra efectele consecintelor aparent negative ale unicitatii. Ne e frica.

Suntem singurele creatii irelative ale istoriei. Sau cel putin singurii care avem capacitatea de a iesi din previzibilitate. Totul in jurul nostru se comporta ca o plastilina, ca un modelino pe care desenam in copilarie ochi colorati de colvn si lipeam ciucuri colorati de lana in loc de o podoaba capilara autentica. Pana si circumstantele in care modelam lumea exterioara sunt cam aceleasi. Ne nastem in acest univers subordonat noua si il controlam intr'o anume masura in copilarie, unde suntem toti pe acelasi piedestral. Depinde de noi daca mai tarziu cadem in Abis sau urcam in Olimp.

Crestem si automat luam contact cu lumea exterioara. Incepem sa vedem cu alti ochi, invatam sa vedem cu alti ochi si uitam sa vedem cu ochii de copil. Uitam cum sa vedem sincer, fara prejudecati si fara resentimente. Incepem sa zambim la comanda. Incepem sa devenim un simplu ecou. Sa devenim suma nevoilor, parerilor si cererilor din jurul nostru. Sa existam doar prin raportarea la exterior. Incepem sa devenim o simpla refractie a unui destin in oceanul de oameni. Ne mulam pe tipare construite din lemn putred, ce au firma sclipitoare cu beculete colorate si generic ce ne minte, garantand fericire comoda si necerand nimic in schimb, decat sufletul si libertatea noastra. Un fleac.

Ma cunosc pe mine si stiu ca sunt mai mult decat nota muzicala ce are acuta nevoie de panoul suport de care sa se loveasca pentru a ii da o forma abstracta ce se intoarce in timpanul tau si iti sugereaza doar ceea ce panoul suport ii da voie sa fie. Sunt mai mult decat pianul ce asteapta mainile maestre care ii dau viata. Sunt mai mult decat pianistul care citeste partiturile si le implanta cu frenezie in clapele pianului. Ma cunosc pe mine si stiu ca am puterea sa fiu mai mult de atat. Ma cunosc pe mine si stiu ca pot fi insasi conceptul de muzica. Insasi vibratia care te face sa vibrezi. Insasi culoarea care palpita in tabloul lasat de bunica ta. Focul de tabara din copilarie. Campul care miroase a trifoi verde in noapte. Cerul instelat pe care il privesti cand iti tii iubita in brate. Filele cartii care te-au facut sa plangi pentru intaia data. Mirosul florilor tale preferate intr-o zi de primavara, sau al prajiturilor de casa facute de mama in diminetile sarbatorilor de iarna, dupa ce si-a pierdut o noapte intreaga pentru a face familiei o bucurie. Insasi fericirea pe care o simti in ajunul sarbatorilor cand impodobesti bradul. Lacrima de pe obrazul tau cand simti pentru prima data durerea. Sau fericirea. Prima noapte de dragoste. Prima deceptie in dragoste. Primul sarut in ploaie. Si urmatoarele. Ziua in care simti nisipul fierbinte al marii gadilandu-ti talpile. Clipa de luciditate in care simti ca detii secretul universului. Ochii mari si verzi care te'au facut sa'ti pierzi capul. Curcubeul care ti-a inviorat dupa-amiaza de vara in care te-ai bosumflat ca ai cazut cu bicicleta. Ploaia care te-a udat pana la piele si ti-a lipit suvitele de par de obrajii reci si imbujorati. Gandul de razbunare ce te-a fulgerat in prima zi de scoala cand toti colegii radeau de tine ca purtai ochelarii aia oribili. Poreclele pe care le urai atat de mult. Genunchii juliti si pantalonii murdari de noroi din zilele cand jucai fotbal cu baietii in curtea scolii, desi cadeai la fiecare pasa. Obrazul arzand in urma palmei primite pentru nota proasta si privirea incordata si plina de ura copilareasca. Primul Craciun in care ai aflat ca Mosu' nu exista. Pantofii negrii cu toc ce ti'au parut a fi intotdeuna simbolul elegantei feminine. Prietenii care sunt alaturi de tine la inmormantarea unei dragi persoane. Rasaritul vazut pe malul apei printre ierburi si pietre. Cfeaua fierbinte si tigara pe care o aprinzi cu pofta. Rasul capului dragalas incununat de bucle cenusii de care te'ai indragostit la 17 ani. Sunt ras de copil si nostalgie de batran. Pot fi iubire si ura. Pot sa ma inalt si pot sa cobor. Ma cunosc pe mine si stiu ca pot fi agonie si extaz.

Da..cam asta sunt. Asta si mult mai mult. Inca nu am gasit nicio limita.

promit ca maine..

Promitem. Mult si promitator. Vedem mereu potentialul in promisiunile noastre doar ca de putine ori reusim sa mergem pana la capat. Promisiunile au devenit in majoritatea cazurilor unica noastra consolare. Livrarea gratuita a unui vis frumos, care se bazeaza totusi pe signifianta trasatura de a fi simpla fictiune. Ne promitem noua insine ca de maine totul se va schimba dar amanam acest moment intotdeauna, pana cand devenim constienti ca este doar o utopie. Realizam cu greu ca este doar o biata consolare a esecurilor noastre inevitabile dar in final ramanem cu ranceda constientizare ca nu este decat o minciuna mohorata care ar trebui sa aduca o farama de speranta in sufletele noastre ridate.

Minunata fiinta omul. Este intr'adevar greseala ideala. Suntem atat de norocosi ca avem intotdeauna in noi speranta. Farama aia de speranta pe care pana si cea mai incredibila idee si cele mai nastrusnice fapte ne'o aduc in suflet ne face sa traim mai departe. Sa visam in continuare ca "everything will be juuust fine!". Curios, pt ca tot noi suntem cei care ucidem si care dam viata pentru a ucide. Ce ne'am face fara noi?

Promit ca maine o sa fac lucrurile altfel.

Buna dimineata iubitule!

...Te trezesti dimineata si rasuflarea ta adormita se rasfrange in urechea lui, parul tau ii gadila usor pieptul iar degetele ii alinta gatul. Stii ca la doua rasuflari de tine e el si ca daca intinzi putin gatul tau ii saruti gatul lui. El e primul lucru pe care il intrezaresti cand lumina reuseste sa'ti deschida ochii de pisoi inca adormit. Cand constiinta iti revine, primul lucru pe care il faci e sa deschizi ochii, speriata parca de gandul ca el poate sa nu fie acolo. O milisecunda in care respiratia ti se opreste in loc iar inima iti bate ca nebuna in piept. Rasufli usurata si zambesti cand il vezi. E acolo, al tau, pe perna ta, visand cine stie ce campionate de fotbal sau curse de carting. Te culcusesti fericita la pieptul lui si torci ca o pisica. Il saruti jucaus pe gat si iti petreci mainile prin parul lui, inca gandindu'te cat de bine e ca e acolo pe perna ta si cat de norocoasa esti ca te tine in brate in fiecare dimineata. Ai chef de joaca, te intinzi si te pisicesti toata langa el in asternuturi si iti ridici capul pentru a'l saruta pe gat, pe ureche, pe frunte... incepe sa plescaie si sa mormaie morocanos: iara te bagi in sufletul lui asa de dimineata. Intredeschide strengareste un ochi, rade smotocit, te ia in brate si te ridica mai sus pe pieptul lui. Tu zambesti fericita si il saruti, are si el chef de joaca. Te ridici dupa cateva momente, lenesa, in tricoul lui lalai si chilotii comozi, de bumbac, in care ai adormit aseara, si te indrepti spre bucatarie sa'ti faci o cafea. El apare in cateva minute din baie si te cearta dragalas ca stai cu picioarele goale pe gresia rece. Tu zambesti si ii oferi o cafea fierbinte. El iti ia ceasca din mana si o pune la loc pe masa. Inca are chef de joaca...

Cand va hotarati in final sa beti cafeaua e deja rece, iar in timp ce tu aprinzi aragazul sa o pui la incalzit, ii simti in spate privirea fixata pe tine. Te intorci si ii zambesti. Stii cat inseamna de fapt zambetul tau pentru el? Stii cat adora sa te vada asa naturala de dimineata, cu parul ciufulit, cu bratele calde, cu zambetul larg si fericit, cu pielea care iti miroase a lalele, in tricoul lui lalai si in picioarele goale? Te priveste in fiecare dimineata la fel, cu fascinatia de copil uimit, asa cum il privesti tu cand te trezesti cu capul pe pieptul lui. Poate unicul moment din zi in care iti place sa il observi, sa ii analizezi trasaturile. El o face toata ziua, tot timpul aflat in prezenta ta. Nu se poate abtine sa nu te iubeasca...

Ii stai in brate, pe scaun, ganditoare, rontaind rand pe rand cate o cereala cu cioacolata si sorbind din cafeaua inca fierbinte de data asta si bombanind maruntisuri irelevante. Ii simti respiratia in parul tau si te intrebi daca oare el chiar te asculta. Are chipul ascuns in parul tau si te saruta pe gat. Nu, nu crezi ca te asculta. Te bosumfli. El e inca fascinat de mirosul parului si al pielii tale. E fascinat si de toate maruntisurile tale matinale, de vocea ta preocupata si privirea ta ganditoare si importanta. Esti asa oficiala. Pana si pe tine te pufneste rasul. Si radeti impreuna.

Iti petreci ziua in felul tau, gandindu'te din cand in cand la el, intrebandu'te daca si el se gandeste la tine. Zambesti usor absenta cand in minte ti se opreste imaginea lui. Dar atentia iti este captata rapid de altceva si iti revine energia caracteristica. Razi, plangi, te certi, te impaci, reusesti, pierzi, privesti, cauti, glumesti, te joci, esti cu tine si de aici se trag toate tataraseniile. Esti cu tine. Esti tu.

Mirosul caminului te face a lui din nou. Iti e dor. Iti spune hiperbolizat, evident, ca de fapt s'a gandit la tine toata ziua. Esti multumita. Si redevii tu, cea a carui miros si zambet il fascineaza, cea care ii sta pe genunchi rontaind ceva si bombanind nimicuri. Il fascineaza atentia pe care o acorzi lucrurilor. Lumanarile tale parfumate, accesoriile colorate, pernele asezate asa cum numai tu stii, emisiunile pe care le urmaresti, revistele pe care le rasfoiesti si mancarea lui preferata pe care ai invatat sa o gatesti ca sa ii faci cate o placere din cand in cand. Iubeste sa te vada cum te desfasori iar tu iubesti sa il stii ca te priveste. Iubesti sa ii zici "noapte buna iubitule" si "buna dimineata iubitule"...

..."buna dimineata iubitule"... send text message... iti trantesti capul pe perna si te lafai singura in patul tau mare si gol.

despre indiferenta

Am scris postul asta de zece ori pana acum..si tot de zece ori l'am si sters. Nu am nicio inspiratie la ora asta. Dar am un chef nebun sa scriu. E modul meu de a ma elibera. Ma mai eliberez si cand ascult muzica, si cand.. dar nu va mai zic alt exemplu, aveti si voi imaginatie. Insa nu imi merge sunetul, nu pot asculta niciun fel de zgomot electronic si cred ca asta este motivul totalului vid din mintea mea.

Vreau doar sa spun ca indiferenta doare. Cred ca doare cel mai tare. Mai ales cand stii ca omul care ofera indiferenta, nu o ofera din incapabilitatea de a simti altceva, ci din lipsa unei motivatii de a simti altceva. Iar pe mine asta ma scoate din minti. Sunt un pachet de nervi.

Eu de ce nu pot fi domne' indiferenta??

Aime-moi !

.."Je t'aime"..

Vreau sa am un nasuc mic si carn, par cret si plin de viata si ochii mari si vioi. Sa respir Parisul in fiecare dimineata, sa ii privesc luminile, noaptea, la inaltime, in timp ce tanarul imi tine mana stanga intr'a lui si rade povestindu'mi mici istorioare ironice ce ne leaga destinele. Sa'l privesc zambind complice la teoria conspiratiei noastre, sa'i dau ochelarii jos si sa'l sarut. Delicat si energic. Sa'i simt respiratia intr'a mea, intr'o noapte in care nimeni nu stie ca ne aflam deasupra lor si stim ceva ce ei nu stiu. Sa ne bata vantul prin par si sa radem sarutandu'ne.

Sa ploua intr'o dimineata in care ne bem cafeaua la mine in apartament, ascultand Joe Dassin dupa ce ne'am batut cu pernele devastand dormitorul si sufrageria. Sa ploua, sa se prelinga apa pe ferestrele aburite. Si noi sa ne bem cafeaua ascultand Joe Dassin.

Sa ne plimbam dupa-amiezele prin parcurile pariziene, tinandu'ne de mana si razand. El sa poarte sacoul negru de velur si blugii spalaciti. Sapca intoarsa si asezata intr'o parte, strengareste. Sa ii vina perfect. Sa ne asezam pe banca pustie, sa fie racoare si sa ne sarutam pana i se aburesc ochelarii. Sa radem.

Sa ne tinem de mana.

Sa fie toamna.

Sa isi strecoare mainile pe sub paltonul meu crem intr'o imbratisare proaspata.

Sa ma sarute.

Sa fie vreme umeda tomnatica, sa ne bata vantul prin par, sa ne atingem mainile flamanzi, sa ma joc cu suvitele lui negre ce se ivesc de sub boneta masculina ce o poarta, intr'un parc parizian, in timp ce ma tine de mana si ma saruta.

Si sa'mi sopteasca "je t'aime"

"Moi aussi mon cher..moi aussi.."

a little madness sometimes..

Uneori iti joaca mintea feste. Stiu ca subconstientul este cel care iti joaca feste de cele mai multe ori, dar ce te faci cand mintea ta cea limpede isi face de cap? Si evident, chiar in cele mai nepotrivite momente. Ieri m'am luptat cu al meu constient pentru o bucata de hartie. Si'o dorea foarte mult. Isi dorea cu ardoare sa o umple de cele mai ciudate ganduri ale sale. Chiar in momentul in care eu nu ii puteam permite asta.

Nu pot sa scriu la comanda. Si nu imi place sa scriu la comanda. Nu pot sa scriu despre un anumit subiect, lucruri incadrate in anumiti parametrii. Nu imi place sa scriu limitat. Nu imi place sa vad cum cineva imi verifica toate cuvintele si se holbeaza la mine in timp ce scriu cate ceva. E ca si cum te holbezi la mine in timp ce ma schimb de haine sau in timp ce fac dus sau ma epilez. Important este efectul final.

Iar mintea mea isi dorea cu ardoare sa o ia razna pe foaia de concurs. Sa scrie toata lucrurile nepermise (si nu ma refer la limbajul vulgar), sa isi permita sa zboare din idee in idee, sa inceapa ceva si sa lase bucati nedefinite in urma. Isi dorea, chiar isi dorea sa o ia razna. Sa nu comenteze textul tipic al lui Arghezi. Sa nu scrie despre metafore si motto-uri invatate la clasa pe care oricum nimeni nu le intelege si simte, pentru ca aparentele si limbajul cotisitor nu te fac sa simti magia toamnei. Mintea mea isi dorea cu pasiune sa le arate ca nu da doi bani pe sabloanele lor limitative. Sa se dezlantuie convulsiv, cu sete, pe foaia alba care ar fi devorat cuvinte. Pana si foaia era flamanda. Imi simteam pixul tremurand si ideile navalind in infinite forme si culori. Am luat ciorna si am scris cu litere mari cele mai fragede ganduri si cele mai puternice impresii. Ciorna parca gemea. Am respirat si am reluat lucrul pe foaia de concurs. Un eseu tipic, cliseic si static. Nimic mai mult. Nimic mai putin.

pieces of some of my thoughts

Aseara am plecat de acasa. Sau am incercat. Esential este ca nu am reusit. De multe ori nu reusesc sa fac ceea ce imi propun. Sau nu reusesc sa fac de mi'am propus in perioada de timp in care mi'am propus. De obicei imi propun multe. Cred ca am mai multe vise decat oricine altcineva. Am vise si cred ca este bine pentru toata lumea sa aiba vise. Eu impart vise. Eu impart promisiuni false sub forma de vise. Sunt gratis. Sunt folositoare dar in acelasi timp nefolositoare. Si sunt si inselatoare. Dar lumea se imbulzeste pentru ca sunt gratis. Oamenii sunt lacomi. Nu stiu exact ce este mai scump si nepretuit pentru ei. O vorba. Un lucru material. Un gand. Tind sa cred ca a doua varianta. Gandul sincer nu exista. Nu exista de oferit. Gandul sincer sa impleteste cu gandul obiectiv. Oamenii sunt slabi. Si sunt subiectivi. Intotdeauna. Oamenii sunt identici dar totusi sunt diferiti. Diferentele stau in puterea de acceptare si tolerare. Puterea de acceptare a unor existente. Existente ale unor adevaruri. Adevarul este la un pas de minciuna, dar este intotdeauna prezent. Doar ca uneori este acoperit de minciuna. Oamenii mint. Intotdeauna. Nu exista om care nu minte. Oamenii au afinitati. Genetice sau nu. Constiente sau nu. Puterea consta in abstinenta. Abstinenta psihica de la afinitati. Puterea consta si in cunoastere. Cunoasterea te face oarecum puternic. Cunoasterea este primul pas spre putere. Sistemul cauza efect, cunoscut in detaliu, iti ofera posibilitatea de a fi puternic. Si adevarata putere este sa cunosti cauza si sa o elimini. Puterea consta in detasare. Sa reusesti sa te detasezi de cauza. Sa nu-i permiti sa te sugrume si sa te suprime. Oarecum, eliminam cauze constant. Dar nu le eliminam pana la capat. Posibilitatea inca ramane ca semn marcant in noi. Astea sunt instinctele. Puterea consta uneori in luciditate. In luciditatea cu care elimini cauza. Prin luciditate poti elimina total. Sentimentele pot reprezenta putere. Atunci cand ucizi frica. Frica e o cauza. Frica, o data alungata, revine. Moartea este solutia radicala. A intelege si depasi frica inseamna a o ucide. Frica traieste pentru ca nu este invinsa. Traieste din puterea victimei si prin slabiciunea ei. Frica dispare prin analiza si reactie. Prin reactii profunde. Prin tine. Nu alunga frica. Se va intoarce cu putere crescanda, cu ritm alert de accelerare, cu nevoi mai mari. Se va hrani mai mult si mai mult cu puterea ta pana te va invinge ea pe tine. Alungarea fricii este ca amanarea inevitabilului. Inevitabil care vine la pachet cu penalizarile. Te multumesti cu putin pe moment, desi stii ca mai tarziu exista posibilitatea sa nu mai poti recupera ce ai pierdut. Oamenii sunt slabi. Dar incercarea de a deveni putrernici... ii poate transforma in oameni puternici.

"I must not fear. Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path. Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain." Bene Gesserit Litany Against Fear.

Tendinte in Sahia

Pentru inceput, sa dam Cezarului ce'i al Cezarului si sa recunoastem drepturile de autor pentru titlu si idee generala tovarasului nostru Cannabis Sativa (nu, nu e frunzulita aia verde, e doar un nickname). Dar nu'i bai, subiectul si subiectele sunt inepuizabile. Si da, exact la blonda care isi rasuceste extensiile pe deget ne gandim. Cea care umbla printre noi pe tocuri de 12 cm de la 7 jumate dimineata si care poarta ochelari de soare iarna si in club. Cea a carei glezna ezita tremuratoare sa mai calce pe tocuri de dimineata pana seara, de frica unei contuzii ce i'ar putea da peste cap statutul de Miss Pitzi. Ea e cea care imprastie tone de parfum gretos. Dar asta e unul din ultimele detalii pe care le observi. Pentru ca prezenta ei nu trece neobservata, niciun zid ce ar putea opri mirosul patrunzator nefiind in stare sa se opuna penetrarii decibelilor tipatului ei sclifosito-orgasmic din care urechea ta oripilata percepe un "pisiiii". Da, ea e. Nu ai vazut'o, dar nici nu e nevoie, crede'ne! O simti! Stii ca e acolo, impreuna cu turma sa, inarmate cu portfardul portabil, amenintand ca se vor inmulti! Unde le gasesti? De fapt, unde te duci ca sa scapi? Pai in niciun caz in toaleta fetelor, acolo este cuibul. Acolo este casa si masa! Acolo se aduna reprezentantele acestui specimen, incordandu'si boticul proaspat tencuit cu roz tipator, fumand slims mentol, ascultand manele de pe un telefon si pozandu'se cu celalalt. Asta pentru ca Pisi are intotdeauna in dotare doua telefoane. E un must! Deci da, ele sunt! Ele sunt noile tendinte in Sahia!

noi suntem "the mind strickers"

De ce? Pai pentru ca suntem ironice si ajungem uneori chiar pana la statutul de rautacioase. Pentru ca avem un simt al dracului de ascutit cand vine vorba de mirosit pitzipoance. Pentru ca ridicam din spranceana si privim cu infinita copmatimire contagioasa cand vedem domnisoarele pierdute fara speranta. Pentru ca privirea noastra te poate face sa-ti reconsideri statutul tau. Pentru ca noi te facem sa gandesti mai mult si sa-ti fie rusine cand nu o faci. Pentru ca noi radem si ne simtim bine cu noi insene si va sfatuim sa faceti la fel. Pentru ca noi mancam gogosi si sanvisuri fara procese de constiinta. Pentru ca noi facem misto. De tine si de noi. Pentru ca noi tragem pe nas zahar tos la istorie (ok nu trebuia sa zic asta :D ) Pentru ca noi stim cine este Pico della Mirandola. Si Sartre. Pentru ca noi chiulim de la ore. Cuz we have the guts to say what we think and what you don't think. Pentru ca punct! So..enjoy..if u can handle it! :)