promit ca maine..

Promitem. Mult si promitator. Vedem mereu potentialul in promisiunile noastre doar ca de putine ori reusim sa mergem pana la capat. Promisiunile au devenit in majoritatea cazurilor unica noastra consolare. Livrarea gratuita a unui vis frumos, care se bazeaza totusi pe signifianta trasatura de a fi simpla fictiune. Ne promitem noua insine ca de maine totul se va schimba dar amanam acest moment intotdeauna, pana cand devenim constienti ca este doar o utopie. Realizam cu greu ca este doar o biata consolare a esecurilor noastre inevitabile dar in final ramanem cu ranceda constientizare ca nu este decat o minciuna mohorata care ar trebui sa aduca o farama de speranta in sufletele noastre ridate.

Minunata fiinta omul. Este intr'adevar greseala ideala. Suntem atat de norocosi ca avem intotdeauna in noi speranta. Farama aia de speranta pe care pana si cea mai incredibila idee si cele mai nastrusnice fapte ne'o aduc in suflet ne face sa traim mai departe. Sa visam in continuare ca "everything will be juuust fine!". Curios, pt ca tot noi suntem cei care ucidem si care dam viata pentru a ucide. Ce ne'am face fara noi?

Promit ca maine o sa fac lucrurile altfel.